Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei de Elizabeth George Speare

Dragii mei, astăzi vă povestesc despre o carte apărută cu mult înainte să mă nasc eu: Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei de Elizabeth George Speare, un roman care a văzut lumina tiparului prima dată  în 1958.

Titlul şi coperta mi s-au părut incitante în momentul în care am ales-o de pe rafturile celui mai complex magazin online de cărţi noi şi în regim de anticariat din România, targulcartii.ro.

Despre această librărie ţi-am vorbit de nenumărate ori. În fiecare lună au multe promotii si reduceri atât la cărţile noi cât şi la cele din anticariat, unde poţi găsi adevărate perle ale culturii contemporane şi nu numai, cei mai vestiţi autori şi cele mai căutate lucrări literare, pentru toate gusturile si pentru toate buyunarele, preturile pornind de la 0,99 lei.
Aşadar îmi place să frunzăresc descrierile cărţilor şi câteodată chiar achizitionez de la ei pentru că au cărţi foarte ieftine.

Nici despre autoare cărţii nu ştiam prea multe, astfel că am avut aşa… un feeling şi am vrut să o citesc. Şi ştiţi ceva? Nici nu am greşit, cartea are o poveste superbă, din timpuri în care regulile nescrise ale unei societăţi puritane, nu lăsau loc la prea multe… nechibzuinţe.

Povestea se derulează undeva în secolul al XVI-lea şi descrie viaţă unei comunităţi din Noua Anglie.

Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei – recenzie

Autoare: Elizabeth George Speare
Editura: Youngart
An aparitie: 2015
Coperta: hardcover
Numar pagini: 256

Protagonista cărţii este o fetişcană, Kit Tyler. Aceasta a fost crescută de bunicul ei, sir Francis Tyler, în Barbados, un sătuc liniştit, unde a dus o viaţă fără griji. Când bunicul ei moare, Kit descoperă că este înglodată în datorii şi trebuie să vândă tot ce avea pentru a le plăti.

Lefteră şi singură, hotărăşte să plece la sora mamei sale, singura ruda ramasa, în Nouă Anglie. În Connecticut însă, la Wethersfield o aşteaptă un loc rece în care tânăra noastră încearcă să-şi găsească drumul şi să se adapteze unor reguli ce în casă bunicului nu au existat niciodată.

Kit o ajută pe mătuşa Rachel în gospodăria familiei, apoi pare că îşi găseşte un fel de hobby, ajutând împreună cu o verişoară, pe copii din sat să deprindă tainele slovelor.

Viaţa lui Kit ia o turnură neaşteptată când o cunoaşte pe Hannah Tupper. Satul nu o priveşte cu ochi buni pe Hannah, iar pe la colţuri chiar se zvoneşte că este vrăjitoare, însă femeia în vârstă nu îi bagă în seamă, trăind departe de comunitate, doar cu prietenii săi necuvântători, pisicile.

Kit este impresionată de bătrâna din lunca şi în ciuda interdicţiilor familiei, prinde drag de ea şi începe să o viziteze şi să o ajute.

În casă bătrânei ajunge să cunoască un tânăr misterios şi se înfiripă o poveste timidă de dragoste.

Dar ghinionul pare să o urmărească pe Kit şi exact când începea să fie la fel de fericită precum era în casa bunicului său, o boală ciudată se abate asupra locuitorilor din Wethersfield.

Localnicii aruncă toată vină pe vrăjitoarea din lunca, iar bătrână este nevoită să fugă şi să se ascundă de mania sătenilor. Însă locuitorii încep să o acuze şi pe Kit, care devenise cea mai bună prietenă a lui Hannah şi care trebuie să îi înfrunte.

Personajele sunt frumos creionate, complexe şi atent detaliate. Mie îmi plac foarte mult cărţile unde aproape ajungi să îi cunoşti pe protagoniştii doar din descrierile autorilor. Conturate remarcabil, fiecare personaj are o personalitate puternică iar autoarea le subliniază perfect atât calităţile cât şi defectele, punându-i în ipostaze care le reflectă perfect.

Cartea mi-a plăcut, chiar dacă descrie o societate a cărei bariere îi desparte pe oameni. Principiile puritane, paturile sociale şi educaţia diferenţiată pun valoarea fiecărui personaj pe care vă invit să îl descoperiti.

Povestea în sine este o lecţie de viaţă unde dragostea şi frumosul împletite cu maestrie cu misterul şi suspansul, aduc în lumină viaţa boemă a unor timpuri demult uitate.

O carte frumoasă, o lectura plăcută pentru o după amiază de toamnă…