Sclipiri cochete de primavara

Natura este fascinantă, reînvie an de an , fară excepţii, renaşte în culori vibrante şi parfum de petale delicate, se înnoieşte cu triluri vesele, cu zumzet de albine şi raze de soare cochete…
Se zice că fiecare dintre noi iubeşte  anotimpul în care vine pe această lume, că sufletul nostru vibrează neastâmpărat alături de iconul care reprezintă anotimpul în care s-a născut. Noi cei de primăvară iubim mugurii copacilor, ghioceii ce iţesc clopoţelul de sub zăpadă, florile delicate ce se deschid sub primele raze de soare… cei născuţi vara adoră aripele catifelate ale fluturilor, gustul cireşelor şi mirosul pamântului udat de ploile repezi . Frunzele ruginite care se leagănă dansând spre pământ, fâlfâitul aripilor pasărilor călătoare sau mirosul fructelor pârguite îi impresioneaza până la lacrimi pe melancolicii născuţi toamna. Apoi sunt cei ce au poposit aici iarna, delicaţi ca fulgii de nea, iubesc Crăciunul şi mirosul de brad, le place să asculte lemnul trosnind în vatră şi colindele…

Eu sunt între cei născuţi primavara. Ador aceste zile încântătoare, pline de dragoste, de nou şi de verde…

Invariabil , pentru mine, prima săptămână din  martie a fiecărui an, este o săptămână optimistă, plină de bucurie şi entuziasm .Neastâmpărul şi bucuria specifice primăverii par să se concentreze în această săptămână. Începând de pe 1 martie când tradiţionalul mărţişor alungă iarna cea rea, cu legendele şi obiceiuile minunate ale fiecărui loc şi până pe 8 martie cănd sarbatorim cu toţii  mama , femeia … toate zilele par să comploteze între ele să mă facă fericită.

În acestă săptămână armonia perfectă a primăverii, pare să schimbe totul în jurul meu… Da ştiu … nu e meritul meu e magia, zilei de 8 martie, esenţa incontestabilă  a sărbătorii dragostei nemărginite, necondiţionate izvorâtă din sufletul mamei. Astăzi mama mi-a aratat pentru a nu ştiu câta oară cât de mult mă iubeşte , iar sufletul meu a zburat până la cer şi înapoi, fremătând de fericire. Eu îi arăt în fiecare zi căt de mult o iubesc, dar abia astept să vină 8 martie, să mă întorc  în timp, doar eu şi ea, cănd plină de emoţie îi dăruiam un ghiocel, iar ea cochetă îl lua de parcă era unica bijuterie din univers…

Încă mai avem acest obicei, nu acceptă nici un dar, doar ghiocelul cel cochet. Îl aşează tacticos pe masă apoi mă priveşte emoţionată . În acele clipe par să dispară toţi anii ce au trecut, par să se steargă toate ridurile de pe faţa ei, iar firele albe de pe tămplele ei se ascund ruşinate.

8 martie e ziua când se opreşte timpul în loc, când universul impresionat de atâta sacrificiu făcut de femeie, opreşte acele aurite ale orologiilor şi mă lasă pe mine, muritorul  de rând să mulţumesc… să arat că preţuiesc braţele ce m-au legănat şi mâna ce m-a mângâiat…

E ziua când starea noastră de spirit se schimbă şi cu toţii devenim mai optimişti, mai plini de viaţă ,mai energici, este ziua când constatăm consternaţi că nu suntem întregi fără dragoste, apoi  dintr-o data inima noastră se umple de atâta iubire … şi vrem să dăruim…orice, dar simţim nevoia de a împrăştia curcubee de dragoste…