Cauciucul pune viata in miscare

– Mama, ştii care este cel mai lung cuvânt?
– Care? îl întreb eu prefăcându-mă curioasă şi aşteptându-mă să scornească un cuvânt fără noimă format din multe litere.
– Elasticul…. Ei te-ai prins? face el mutriţa şugubăţ spre mine. Elasticul… pentru că se întinde . Şi râde înfundat, mândru că nu am ghicit răspunsul.
– Auzi, dar ştii cum ar fi lumea fără lacrimile unor copaci? Casantă, obositoare şi plictisitoare, adică s-ar sparge foarte uşor, am munci foarte mult si nu ar fi pic de distracţie.
– Copile, dar despre ce lacrimi vorbeşti? Ce copaci?
– Mama… tu chiar nu ştii? În America de Sud este un arbore despre care amerindienii spuneau că este arbore plângăcios şi dacă îi faci o gaură şi pui un tub făcut din bambus, iar dedesubt o găleată, acesta plânge de durere, până umple găleata. Încă dinainte de sosirea lui Columb, aceştia aveau mingi de cauciuc şi se jucaun un fel de sport în temple. Aceste mingi erau făcute din seva acestor copaci si se numea latex.
– Cauciuc? întreb eu mirată, intrând în jocul lui. Ăla din care se fac roţile de la maşina lui tati? Şi de unde ştii tu atâtea despre arborele de cauciuc?
– Ei mama, de pe Discovery Channel , de la rubrica „How It’s Made”, uite chiar ieri am văzut un episod nou, extrem de interesant, despre cauciuc şi despre cum s-a schimbat lumea cu ajutorul acestuia. Stai să îţi explic…

De unde vine cauciucul

Deci… cauciucul care iese din copaci este natural, acesta se topeşte la temperaturi înalte şi se dizolvă cu… benzină de exemplu. De aceea, trebuie să adaugi unele substanţe în el pentru a putea fi folosit, cum ar fi sulful ,acest procedeu se numeşte vulcanizare, adică în acest mod cauciucul devine foarte elastic si mult mai durabil. Dar stai că asta nu e tot … ştii cauciucul de la tati , cel de la roată de rezervă Goodyear, ei bine nenea asta a descoperit vulcanizarea.

Înainte de asta, maşinile aveau roţi de lemn şi metal, aşa cum sunt cele de la carul pe care bunica îl ţine în şopron. Nu erau mănuşi că cele pe care le foloseşti tu în bucătărie , doar de pânză sau dantelă şi piele, copiii aveau doar jucării de lemn şi în loc de elasic la pantaloni se folosea un şnur de cânepă, iar când copiii greşeau la şcoală, creionul se ştergea cu miez de pâine, nu cu radiere frumos colorate. Chiar, ştii că roţile de la maşină sunt negre pentru că se adaugă negru de fum?

Mamă dar cea mai tare invenţie este cauciucul sintetic. Din acesta , care este mult mai durabil si elastic decât cel natural se fabrică foarte multe lucruri : tălpi antiderapante, cizme de cauciuc, tot felul de garnituri, plăci din cauciuc, benzi transportoare, chiar şi un covor de  cauciuc… aşa cum e cel din parc, fără de care mă alegeam cu un cucui atunci când am căzut… Mamă, banda transportoare este foarte importantă, fără ea nu ar există linii de procesare, linii de ambalare, nici scările rulante, nici maşină aceea de recoltat cartofi… Şi mamă, fără aceste benzi nu am avea pâine caldă în fiecare dimineaţă , nici sticle de suc frumos etichetate, şi la aeroport nu cred că am avea voie să avem bagaje multe, pentru că s-ar pierde. Toate fabricile folosesc benzi transportoare, altfel oamenii ar trebui să care toate lucrurile de colo-colo şi să facă manual etichetarea sau să înşurubeze capace… îţi dai seama ce multa muncă scuteşte banda transportoare?

 

Mă uit la piciul meu, îmbujorat de plăcere, cum îmi povesteşte despre cauciuc şi despre ce ar fi fost lumea fără un pic de latex. Îmi arunc ochii la banda de alergat şi zâmbesc visătoare, îl las să o descopere şi pe aceasta … singur. Desigur, cu timpul va  descoperi mult mai multe intrebuiţări ale cauciucului şi benzii transportoare, peste tot unde mergem : la magazin, la spălătorie, la bâlci … oriunde întorci capul
cauciucul pune viaţa în mişcare!