Trei coroane întunecate de Kendare Blake, recenzie carte
Magia unei cărţi este componenta principală care nu te face să o laşi din mâna până nu o termini. Uneori sar scântei de cum ai deschis coperta, alteori un firișor de fum se insinuează tăcut până în momentul în care un ropot de acţiune se abate asupra ta subjugându-te. Fiecare carte are magia ei, nu sunt două la fel. Ca o amprenta unică, fiecare pagină cuprinde imaginaţia unei persoane care a creionat o lume în care fiecare poate fi ce îşi doreşte şi din care fiecare cititor înţelege ce vrea.
Îmi plac teribil de mult cărţile. Îmi place să evadez dincolo de coperţile lor. Unele sunt că nişte parcuri liniștite unde mă plimb toropită de plictiseală ca într-o după-amiază tăcută de vară, altele sunt că o luptă, pline de acţiune, în care trebuie să mă ascund după colţ să nu mă rănească scanteiele.
Cartea pe care v-o prezint astăzi are magia ei şi trei regine care stăpânesc fiecare… magia lor. O lume fantastică, plină de farmec, în care cele trei regine trebuie să lupte până la moarte, astfel încât doar una singură să devină stăpâna… puterii.
Trei coroane întunecate, recenzie
Autor: Kendare Blake
Tip coperta: Flexicover
Carte oferită de Editura Corint
An apariţie: 2017
Număr pagini: 368
În Trei coroane întunecate, Kendare Blake ne duce pe insula Fennbirn, unde în fiecare generaţie are loc o naşterea de tripleţi. Trei fete, trei regine, aparent identice, dar cu puteri diferite. Insula este un teritoriu izolat, învăluit în magie pură ce ascunde între ţărmurile ei cele mai întunecate mistere.
Mirabella are putere asupra celor patru elemente. Poate controla văzduhul aruncând fulgere şi abătând furtuni asupra oricui pofteşte. O elementală, cea mai puternică dintre surori. In toată cartea pare să nu conștientizeze toate intrigile ce se ţes pe la spatele ei.
Katharine este o otrăvitoare, dar este imună la orice venin. Toxică şi ticăloasă, cu un caracter mârşav, este secătuită de puteri la fiecare întâlnire cu otrava, dar pare să se ridice din propriul venin, mai puternică decât înainte.
Arsinoe cu puterile ei magice asupra naturii poate controla atât plantele şi animalele. Puterea ei nu este încă definitivată şi doar poate face trandafirii să înflorească.
O naturalistă, oarecum dezinteresată de tot ce este în jur, de putere și de coroană, preferă să petreacă timpul cu prietenii săi din sat.
Descriere
În fiecare generație de pe insula Fennbirn se naște un set de triplete: trei regine, toate moștenitoare cu drepturi egale la coroană și fiecare posedând puteri magice mult râvnite.
Mirabella stăpânește cele patru elemente, e capabilă să stârnească vâlvătăi lacome de foc sau furtuni violente doar pocnind din degete. Katharina este o otrăvitoare și poate înghiți cele mai ucigătoare veninuri fără să simtă aproape nimic. Arsinoe domină natura și despre ea se spune că ar avea harul de a face să înflorească cel mai roșu trandafir și să îmblânzească cel mai aprig dintre lei. Dar pentru a deveni Regina Încoronată nu e nevoie doar de originea regală. Fiecare soră trebuie să lupte pentru asta. Și nu e doar un joc în care cineva câștigă sau pierde…e o luptă pe viață și pe moarte. În noaptea în care surorile împlinesc șaisprezece ani, bătălia începe.
ULTIMA REGINĂ RĂMASĂ ÎN VIAȚĂ PRIMEȘTE COROANA.
Cartea este foarte bine scrisă şi dezvoltată prin multitudinea de detalii. Este introductivă şi se concentrează mai mult asupra vieţii de zi cu zi a viitorului celor trei regine. Fiind primul volum al unei serii fantasy, fiecare detaliu este atent creionat, uneori plictisitor, că aproape am vrut să trec pagina, alteori cu atâta măiestrie că am reluat pasajul care mi-a plăcut. Partea finală a cărţii este compensatorie, foarte interesantă şi incitantă.
Primele capitole sunt promiţătoare, tulburătoare şi întunecate. Atmosfera zugrăvită aici este unică. Magia şi fantezia unui tărâm cu o realitare aproape ireală, în care fiecare regina este descrisă atent, de la rutină şi obiceiurile zilnice până la tabieturi, neajunsuri şi frământări interioare.
Romanul părea promiţător, chiar dacă intriga este lentă, întâmplările curg încet, împiedicându-se de personaje minore. Complotul ce începea să înflorească a fost ucis de romantismul unor poveşti de dragoste scurte şi de neînţeles (ştiţi că nu prea sunt pasionată de romance, astfel încât atunci când o carte care se vrea fantasy este presărate cu intrigi de alcov sunt oarecum surprinsă).
Cele trei regine, protagonistele cărţii, sunt adolescente la urma urmei şi cu toate puterile întunecate pe care le au, caracterul fiecăreia conţine şi o latură adolescentină care intră în conflict cu lumea din jurul lor.
Totuşi, trecând de gustul uşor amărui al unor mofturi plângăcioase emise de domnişoarele regine cu ifose timide, îndrăgostite de băieţii răi ai regatului, lumea unde se desfăşoară toată povestea este magică.
Nu ştiu cui să recomand romanul. Stilul autoarei se recunoaşte, aşadar dacă ai citit Anna în veşmânt de sânge şi ţi-a plăcut, probabil că şi Trei coroane întunecate va fi pe placul tău.
Descrierile lumii în care se ţese cu greu intrigă celor trei regine sunt fascinante, dacă eşti pasionat de detalii ale unor tărâmuri fantastice, de atmosfera misterioasă cu o tentă insinuantă care lasă imaginaţia să zburde, din nou s-ar putea să îţi placă.
Jumătate din carte e oarecum „plată” fără gust… noroc cu cealaltă jumătate care salvează aparenţele şi da, m-a făcut curioasă în privinţa următorului volum şi al reginei care va reuni toate cele trei coroane, rămânând cu puterea .
Cartea se vrea foarte cuprinzătoare cu scene de dragoste, acţiune, intrigi, răzbunare, toate începând a fi desenate atent, pentru ca mai apoi să rămân cu impresia că însăşi autoarea s-a plictisit şi a trecut de la contururi detaliate, la o acuarelă uşor difuză…
Personajele principale mi-au plăcut. Fiecare cu particularitatea ei, fiecare cu puterea şi magia ei fascinantă. Abordarea autoarei este interesantă, iar cartea merită o a două şansă. Chiar eu o voi reciti din nou când voi avea următorul volum.
Sfârşitul este original, surprinzător cu adevărat. O succesiune de răsturnări de situaţie şi evenimente neaşteptate şterge plictiseala care pare să se instaleze la început şi nu te lasă să abandonezi lectura. În privinţa asta consider că sfârşitul primului volum este rafinat şi poate că autoarea a vrut să îl introducă subtil și că adevărata acțiune abia acum începe…
De fapt, poate că este adevărat… trebuie să vedem cine rămâne cu întunecata coroană, căci cele trei regine se pregătesc să lupte pentru tron, fiecare cu abilitatea ei specială.
Mi se pare o carte foarte interesanta.
Nu-mi place SF.