Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!

Recenzie Coraline de Neil Gaiman

Coraline de Neil Gaiman
Share the joy
  • 66
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Recenzie Coraline de Neil Gaiman

Întotdeauna am spus că ecranizările cărților rar se întâmplă să le detroneze. Pentru mine, lumea pe care o văd cu ochii minții înainte de a mă așeza în fotoliul de la cinema nu se compară cu nimic. Coraline de Neil Gaiman este una dintre acele cărți care nu va fi niciodată transpusă perfect într-un film. Cuprinde atât de multe elemente, încât doar o minte ageră le poate procesa. Cu toate că filmul este deja apărut, nu mi s-a părut la fel de frumos că povestea scrisă, în plus regizorul a introdus câteva elemente care mie personal nu mi-au plăcut.

Coraline este una dintre cele mai bune lucrări scrise de Neil Gaiman, restul operelor acestuia neridicându-se la înălțimea acestei povești, în opinia criticilor. Deși este o carte recomandată copiilor de peste 10 ani, eu aș fi preferat să mai aștept 1-2 ani înainte să îl las pe fiul meu să o citească, nu pentru că ar fi de groază ci pentru că l-am văzut pe alocuri trist. Totuși, a fost curios și a citit-o fără se dea semne că nu îi place.

Povestea în sine are ușoare elemente de groază și începe cu Coraline Jones, o fetiță de 12 ani, care se mută împreună cu familia ei într-o casă foarte veche, de aproximativ 150 de ani, numită „Palatul roz”. Aici îi cunoaște pe vecinii săi care sunt destul de ciudați. Deasupra locuia domnul Bobo, un bătrân nebun cu o mustață mare și două actrițe pensionate care trăiesc înconjurate de câini, doamna Spink și Forcible. Faptul că vârsta protagonistei este fragedă nu înseamnă neapărat că această carte este doar pentru copii. Deși evident face parte din literatură pentru cei mici, dar mie mi s-a părut o poveste profundă, din care și noi adulții putem învăța câte ceva.

Coraline de Neil Gaiman

Coraline este energică, curioasă, neliniștita și curajoasă, cu toate astea fetița se simte foarte singură când se mută în noua ei casă. Aici încă nu are prieteni și părinții săi nu-i dau prea mare atenție pentru că sunt foarte ocupați.

Fata se plictisește, nu are pe cine să se joace, părinții o ignoră, casă este veche și ciudată ca vecinii ei noi, iar mâncarea este dezgustătoare în opinia ei. Singurătatea și lipsa de atenție, care în mintea ei de copil sunt egale cu lipsă de afecțiune, o provoacă pe Coraline să căutate o provocare, o aventură care să îi țină mintea ocupată.

Astfel, micuța începe să exploreze casa și într-o zi descoperă o ușă mică care nu duce nicăieri pentru că deschiderea acesteia este acoperită de un zid de cărămidă.

Dar noaptea se întâmplă ceva și dincolo de ușa misterioasă se deschide o lume atrăgătoare. Este tot casă ei, dar mai frumoasă, cu miros de mâncare delicioasă și cu părinți afectuoși, aproape identici cu cei din lumea reală, cu excepția ochilor… în locul cărora erau cusuți doi nasturi. Mie acest element mi s-a părut neadecvat pentru copii, însă pustiului meu i-a plăcut teribil.

Lui Coraline această lume i se pare perfectă și se sfârșește cu dorința de a rămâne… dar așa cum se întâmplă în viață, trebuie să ai grijă ce îți dorești, căci zeii ca să se răzbune, îți vor îndeplini dorința…

Descriere oficială:

Nu întotdeauna dacă deschizi o ușă dai de o alta încăpere.
Nu știi niciodată când te așteaptă o lume paralelă de cealaltă parte.
Realitatea nu s-a mai transfigurat atât de straniu de când Alice s-a rostogolit în gaura iepurelui și a ajuns în Tara Minunilor.

Ușa este doar unul dintre multele simboluri și obiecte magice presărate între paginile cărții și cred că de aceea a fost încadrată în lectură pentru copii, făcându-se o paralela cu Alice în Tara Minunilor. Ușile au transportat întotdeauna eroii în lumi îndepărtate și minunate. Exact asta se întâmplă cu Coraline.

Alte elemente magice precum chei ciudate, oglinzi diferite, ceață, șoareci, șobolani, pisici și păianjeni, elemente legate de superstiții și supranatural. Cartea se încheie la fântână, dar nu vreau să vă mai spun nimic mai mult, va invit doar să descoperiți un roman superb, o poveste plină de sentimente, care pe alocuri te pune pe gânduri.

Cartea are un ritm amețitor, crescendo, de la neliniște și curiozitate până la o teroare copilărească, un pic amuzantă pe alocuri. Ușor de parcurs, nu este o lectură greoaie ci este scrisă exact pentru mintea tinerilor cititori. Totuși, consider că dacă unele scene erau mai ample și mai minuțios descrise, romanul s-ar fi transformat lejer într-unul pentru adolescenți/ adulți și așa este la limită.

Pe Goodreads are 4 steluțe, însă cred că recenziile care i-au scăzut rating-ul au fost date pentru ușoarele derapaje spre înfricoșător.

Pe scurt, Coraline vorbește despre singurătate, despre dorința unei lumi mai bune, o lume a curajului și a iubirii. Neil Gaiman își pune amprenta inconfundabilă și ne prezintă o lume bine cunoscută de el, plină de simboluri și obiecte magice care fac acest roman o lectură distractivă și interesantă pentru orice cititor.

Cartea o găsiți pe https://www.libris.ro/ unde are un preț special.

  • 66
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Be the first to comment on "Recenzie Coraline de Neil Gaiman"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*