Cenușa lumii de Iulian Băzărea

Uneori aș vrea să fie mai multe locuri unde să poți răsfoi cărți, o băncuță în librării unde să parcurgi câteva pagini de aici și de acolo și să îți dai seama că vrei să citești cartea aia pe care tocmai ai pus mâna. Aș vrea să cunosc mai multe persoane care să arate cu degetul spre un volum, să fie reclame luminoase sau buline roșii care să îmi atragă atenția, astfel nu aș mai rata nicio carte genială, niciun autor despre care nu am auzit , dar are un talent imens și abia așteaptă să fie descoperit.

Mie mi-a plăcut să citesc dintotdeauna. Când eram copil, cărțile erau prietenii mei, apoi când am crescut au devenit confidente, prietene dragi care îmi ascultau gândurile și îmi dădeau sfaturi. Astăzi citesc din pură plăcere. Îmi place sunetul paginilor și parfumul cărților, citesc pentru că iubesc cuvintele…

Știți zicala aceea a nostră cu puterea exemplului? Ei bine, fiul meu adoră să citească, este ca un mic mim. Dacă eu încep să citesc, lasă joaca și își caută și el o carte să o răsfoiască. Uneori se așează lângă mine și îl simt privind peste umărul meu, curios să vadă despre ce este vorba în cartea mea. Alteori însă, eu mă apropii de el și citim împreună cartea lui.

Așa s-a întâmplat și cu Cenușa lumii scrisă de Iulian Băzărea, un autor român, despre care spre rușinea mea abia am aflat.

Cenușa lumii de Iulian Băzărea, recenzie carte

Autor: Iulian Bazarea
An aparitie: 2017
Categoria: Literatura Romana
Coperta: Necartonata
Editura: LIBRIS EDITORIAL
Nr. pagini: 248

Cartea lui Băzărea este despre opusul unei societăți ideale. O poveste obscură dintr-o lume murdară, o societate distopică, fictivă, bazată pe o realitate crudă și obscură.

Cu un titlu sugestiv, Cenușa lumii este una dintre cele mai bune povești distopice pe care le-am citit în ultima vreme.

Cartea îl are că protagonist principal pe Solo, un vânător experimentat, un supraviețuitor ce ajunge rănit de lupi într-un trib. După ce se reface, „mușcă mâna” care l-a hrănit și îi persecută pe cei din trib, luându-i prizonieri.

O problemă etică care ar putea exista deja în realitatea noastră este rescrisă de imaginația autorului și pare să evolueze exagerat pentru a da naștere unei societăți decadente, care se bazează pe muncă celor capturați din teritoriile pârjolite de foc și transformați în sclavi.

Aici însă lucrurile se complică căci Solo și confrații săi din tribul „Copii Cenusei” îi masacrează pe toți supraviețuitorii sau îi transformă în prizonieri, pentru a munci în Horgund.

O serie de conflicte par să ajungă într-un punct culminant pe la mijlocul volumului, apoi totul ia o întorsătură care m-a uimit.

Horgund este o cetate-oraș cu reguli stricte și rivalități politice, unloc funcțional, condus de Kron Sutor. Solo, deși supus acestuia își are dușmanii lui în interior, vânătorii tribului care au scăpat atacului au propriile dorințe de răzbunare.

Mai este Hari, trădătorul, aspirant la putere, care îi întinde o cursa lui Solo. Oare va reuși să îl detroneze pe acesta? Până la urmă va pune mâna pe putere?

Cartea e țesută majestuos cu fire narative presărate cu lovituri de teatru ce vor aduce răsturnări de situații și vor schimba relațiile intre personajele care la rândul lor vor juca pe rand roluri de la adversari la aliați.

Poveste urmează tiparul unor alte volume celebre și te ține cu sufletul la gură cu tot felul de conflicte și situații surprinzatoare, dar și jocuri de culise inimaginabile.

Sfârșitul lasă loc unei urmări și sper din suflet că va există și o parte a doua.

Acest volum ne-a cucerit și ne-a plăcut foarte mult. Plasată în secțiunea literatura romană, pe site-ul libris.ro, este o carte fantasy-SF pentru adolescenți care va place tinerilor cititori.