Cand eram copil , bunicul meu ma impresiona cu povesti spuse la gura sobei. Mi-l amintesc ca prin vis, cu limbile focului ce dansau vesele in vatra, in pocnetul jarului si mirosul plitei incinse, acele ierni friguroase , erau leganate de povesti, legende si mituri, spuse cu atata patos incat intotdeauna m-am intrebat daca nu au un sambure de adevar.

Cea mai frumoasa poveste este a pruncilor nascuti pe 1 ianuarie. Se zice ca acestia vor fi norocosi si veseli toata viata,  vor avea multi prieteni si ghinionul va fugi de ei.

Intotdeauna mancam peste, bunica il frigea pe plita pe sare mare, sa avem un an usor, fara boli si sa trecem pe langa ghinioane cum inoata pestele in apa. Masa era imbelsugata si orice vas care era asezat pe masa trebuia sa fie plin.

Toti banii din casa, ii indesa in buzunare, cei marunti ii punea intr-un borcan, afara, din ei platea uratorii .

Intotdeauna primul urator trebuia sa fie baiat si usa sau poarta trebuia sa fie deschisa de un baiat sau barbat si in ultima zi din an si in prima dimineata a anului urmator. Daca venea o fata era poftita sa astepte langa poatra pana ajungea un baiat cu plugusorul. Rareori s-a intamplat sa vad o fetita langa portile batranilor din sat, cred ca cei mici, cunoscand obiceiul , aveau intotdeauna un baietel cu ei, cu mucii la nas si clopotul mare cat pumnul , ingana rapid ”aho-aho” deschizand calea pentru ceilalti.

La miezul noptii se deschideau toate usile in casa, sa plece anul vechi si sa soseasca cel nou. Apoi dupa ce batea orologiu miezul noptii, bunicul spunea ca animalele prind grai, iar cine le intelege vorbind intre ele isi va pierde viata pana la sfarsitul anului proaspat sosit.

Gunoiul se scotea din casa, odata cu relele anului vechi, pana sa vina miezul noptii, apoi in prima zi din an nu se scotea nimic din casa si nu se faceau cadouri, pentru ca anul care vine sa fie bogat , fara risipe.

Tot in ajun , bunica aprindea candela si o lasa sa arda pana la sosirea copiilor cu sorcova.

De dimineata  bunicul ne umplea buzunarele cu grau si mergeam impreuna si sorcoveam livada, animalele din grajdi si pasarile, pentru ca anul ce urma sa fie roitor.

Aducea ghinion sa plangem, sa mancam carne de pui sa aruncam apa din cana.

Negresit era si pronosticul calendarului din ceapa. Habar nu am cum, dar intotdeauna luna care corespundea cu gaoacea de ceapa in care se uda sarea, era ploiosa… intotdeauna.

Probabil mai sunt multe alte superstitii, eu le-am enumerat pe cele pe care le cunosc eu.. daca stii si tu altele, lasa un comentariu aici sa continuam lista de traditii si superstitii la trecerea dintre ani