Recenzie carte „Fluturele Monarh” de Leonida Ivel

Fluturele Monarh de Leonida Ivel
Share the joy
  • 77
  •  
  •  
  • 2
  •  
  •  

Recenzie carte „Fluturele Monarh” de Leonida Ivel

În toate poveștile de dragoste există întotdeauna ceva care ne apropie de eternitate și de esență vieții, pentru că poveștile de dragoste conțin toate tainele lumii.
Paulo Coelho

Ați citit vreodată un vers, o strofă sau un citat, care pare să cuprindă toată substanța unei anumite situații? Ați privit vreodată un tablou și ați văzut dincolo de culori adevăratele nuanțe ce îl zugrăvesc?

Ei bine, astăzi vă vorbesc despre o carte care în doar 144 de pagini cuprinde toată tristețea și bucuria vieții.

Fluturele Monarh

Fluturele Monarh este considerat o minune a naturii, singura insectă capabilă să călătorească peste 4000 de km pentru a migra în anotimpul rece. Migrația fluturelui este un mister, mulți oameni de știință neputându-și explica exact de ce, însă în fiecare an milioane de fluturi ai acestei specii migrează din Canada până în pădurile de pini din centrul Mexicului oferind un spectacol majestuos celor ce vizitează rezervațiile naturale unde aceștia iernează.

De ce autorul Leonida Ivel și-a intitulat așa cartea nu știu, însă când citești ultima filă înțelegi că este singurul titlu pe care îl putea avea.

Fluturele Monarh de Leonida Ivel, recenzie

Volumul de față începe cu nașterea unui fluture Monarh. Nu este o venire pe lume emoționantă, ci una chinuită, plină de durere, ca primul țipat al unui prunc când aerul rece îi umple plămânii.

Apoi când minunea se întâmplă, eliberat din chinurile propriului sarcofag de mătase, în mijlocul unui cer albastru intens și a unei grădini cu diafane nuanțe de verde, cu unele petale galbene și alte portocalii strălucitoare, pe un trandafir grena catifelat, fluturele experimentează senzația de libertate pe care perechea de aripi i-o oferă.

Ca orice fluture Monarh care se respectă, trece granițele doar încrezător în frumusețea sa și în condiția sa de insectă fermecătoare și admirată. Nu este protejat de o substanță care îl apără de prădătorii săi, aidoma insectei căreia i-a luat chipul, dar fragilitatea sa este protejată de pură tandrețe.

Când începi să citești nu prea înțelegi exact ce și cum. Granița este un curcubeu, iar fluturele nostru se avântă curios spre o lume pe care nu o cunoaște.

Prea târziu însă îți vei da seama că este ultima graniță…

Fluturele Monarh de Leonida IvelpareriActori principali

Personajele principale sunt Horia și Emanuela, singurele personaje de altfel, ce dansează haotic un dans al iubirii.

Sub diferite nume și în diferite lumi, tinerii noștri sorb din dragostea dulce amăruie, alergând într-un cerc fără sfârșit și fără început.

Poveştii Emanuelei aproape i-am fost martoră. Nu știu să explic exact. Poate pentru că am copilărit într-un astfel de sătuc din care copila s-a ridicat sau poate pentru că autorul a surprins în descrierile sale exact ce ochii mei au văzut cândva. Aproape am simțit în nări mirosul de praf și am auzit ciondănelile unor copii gălăgioși pe uliță. În față ochilor parcă mi s-au afișat aievea scândurile înnegrite de ploi pribege și de vânt aspru, ce străjuiau o poartă dintr-o gospodărie mai înstărită. Cert este că am simțit-o aproape de inima mea. O copilă a cărei gingășie se maturizează prea devreme dând piept cu viața nemiloasă.

Pe Horia l-am materializat mai târziu. De fapt m-am întors un capitol pentru a înțelege exact cine este, dar l-am văzut la fel de puternic precum fata de care s-a îndrăgostit, dar totuși atât de fragil…

Iubirea dintre ei este precum lumina și întunericul și este începutul și sfârșitul, fiecare oferind totul fără să aștepte nimic în schimb.

Când am terminat de citit am fost uimită, ce spun uimită… am fost șocată, cu toate că spre sfârșitul ultimului capitol mi-am dat seama cine este fluturele Monarh și am intuit ce urmează să se întâmple.

Dragostea până la sacrificiu, prietenia și respectul dintre protagoniști sunt admirabile. Citind, descoperi că iubirea nu este doar ceea ce te face să simți fluturi în stomac. Dragostea zugrăvită de autor depășește această condiție. De altfel romanul este o proză fantezistă, nu se încadrează în genul romance.

Apoi înțelegi că fiecare dragoste e înconjurată de altă dragoste, a părinților, a prietenilor… a celor ce te înconjoară. Și pentru a sublinia acest lucru în carte își fac apariția și alte câteva personaje.

Apariții scurte, unele fulgerătoare chiar, ce dau gravitate fiecărui gest de iubire al Emanuelei.

Citind, îți dai seama că iubirea de care vorbește autorul este diferită de „a iubi”. Simțirea iubirii ce provoacă iubirea ca reacție este începutul și sfârșitul vieții și este motorul care îi determină pe cei doi protagoniști să meargă înainte.

Putem spune că iubirea pe care autorul o sădește în sufletele protagoniștilor din Fluturele Monarh este ceea ce ne umple inima cu acea fericire și bucurie care pare că nu se vor sfârși niciodată, ceea ce te face să te simți plin în interior și în exterior, dragostea care te face invincibil, creându-te impulsiv, făcându-te să te simți în siguranță, închizând acest sentiment înăuntrul tău…

Și toate acestea le trăiește Horia, materializându-se în personaje surprinzătoare.

Dragostea dinte cei doi nu se încheie atunci când fluturele Monarh trece granița, ci dă naștere unei noi vieți, dar voi știți că nu îmi place să dau spoilere și prefer să descoperiți singuri profunzimea poveștilor ce alcătuiesc acest minunat volum.

Ah! Cine este fluturele Monarh?

Eu cred că e parte din Horia, iar cei 4000 de kilometri sunt drumul vieții deasupra căruia planează în ultimele sale momente, retrăind din nou și din nou plenitudinea pe care doar afecțiunea și atașamentul față de Emanuela îi dau putere să depășească condiția în care se află.

Fluturele Monarh de Leonida IvelDespre autor

Leonida Ivel este pseudonimul sub care autorul Viorel Ioniță alege să-și încânte cititorii cu operele sale literare.

Născut pe 01.08.1952 copilărește în Voluntari, o mahala bucureșteană aidoma celei descrise în Fluturele Monarh.

Își definitivează studiile cu licența în istorie-filozofie a Universității București, în 1978.

Lucrează ca muzeograf și trezorier la Muzeul Național de Istorie a României, precum și ca muzeograf la Muzeul Județean Giurgiu, de-a lungul vieții cochetând cu diverse alte meserii.

Condeiul s-a așezat în mâna sa talentată acum mulți ani și chiar dacă scrierile sale au stat cuminți, ascunse în câte un sertar, în cele din urmă văd lumina zilei și se materializează în cărți pentru copii și tineret dintre care amintesc: „Calea Lăptic”, „Vicontele de Valverde” și „Reginele”, care au fost publicate de Editura „Univers”, în format electronic.

Suflet de poet, încununează harul său în Fluturele Monarh, o carte spectaculoasă, profundă, în care poți să îți lași sufletul să se cufunde fără regrete.

Mulțumesc Adrianei Ioniță şi fiicei autorului, pentru acest neprețuit dar, un volum cu dedicație pe care îl voi păstra veșnic lângă inima mea.

Cartea Fluturele Monarh poate fi comandată în mesagerie privată pe pagina autorului, iar pe blogul său personal puteți descoperi frânturi poetice și fragmente ale scrierilor sale.

Promit că și acestea vă vor încânta peste măsură!

  • 77
  •  
  •  
  • 2
  •  

Be the first to comment on "Recenzie carte „Fluturele Monarh” de Leonida Ivel"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*