Lumina dintre oceane – M.L. Stedman, recenzie carte

Lumina dintre oceane - M.L. Stedman
Share the joy
  • 76
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lumina dintre oceane – M.L. Stedman, recenzie carte

La începutul weekend-ului trecut va arătăm entuziasmată o carte despre care credeam că îmi va îndulci zilele acestea friguroase de început de februarie.

Nu a fost așa. „Lumina dintre oceane” mi-a lăsat un gust amar de lacrimi înnodate sub barbă, de emoții strânse în stomac, de tristețe nemărginită, o carte care mi-a lăsat un gust de viață, crudă și uneori nedreapta așa cum este ea.

Nu obișnuiesc să citesc astfel de cărți. Am văzut-o pe rafturile site-ului meu preferat targulcartii.ro și fără să stau pe gânduri am pus-o în coș.

Cartea în sine e frumoasă, îți prezintă realitatea pe care unii o trăim, cu bune, cu rele, cu emoții și răsturnări de situații. Poți vedea „destinul” creionat atent de autoare, îl poți simți dându-ți fiori reci pe șira spinării, anticipând dezastrul ce va urma. Vei trăi momente de fericire, vei zâmbi la descrierea unor scene de dragoste și vei plânge pierderile alături de protagoniști.

Nu mi-a plăcut… da, cu siguranță nu mi-a plăcut pentru că a trezit în mine atâtea emoții, nu mi-a plăcut că m-a făcut să plâng în hohote, ca o adolescentă ce pierde prima dragoste… nu mi-a plăcut pentru că m-a făcut să tremur de frica dând pagină după pagină ghemuită pe canapea, incapabilă să mă smulg din durere, dar peste toate trebuie să recunosc că e o poveste tulburătoare, impresionantă, o poveste de viață ce va pătrunde până în cel mai ascuns ungher al sufletului tău. O carte pe care cu greu o poți uita, o poveste ce îți înfierează inima pentru totdeauna.

Lumina dintre oceane – M.L. Stedman

Editura: Polirom
Coperta: Broșată
Număr pagini: 358

Această carte îţi livrează una dintre acele povești pe care le descoperi din întâmplare, dar pe niciodată nu le vei mai uita. Am fost atât de impresionată de puterea personajelor de a trece peste încercările la care au fost supuși, încât duminică seară, cu lacrimi încă strălucind pe față, am cautat să văd și adaptarea cinematografică… și iarăși am plâns.

Lumina dintre oceane - M.L. StedmanLumina dintre oceane a devenit una dintre cărțile care m-au mișcat cel mai mult, de fapt cred că este singura carte care m-a răscolit cu adevărat, m-a făcut să empatizez cu fiecare personaj în parte fără să judec greșelile pe care le-a făcut.

Cartea începe altfel decât ecranizarea, iar primele pagini ne aduc în momentul în care viața lui Tom și a Isabelei (cuplul protagonist) se schimbă într-o clipă și tânărul cuplu trebuie să înceapă să se gândească în ce măsură ar putea trăi restul existenței lor într-o minciună.

Tom și Isabel locuiesc singuri pe o insulă din Australia, Ianus Rock, aflată la distanță de o jumătate de zi de coastă. Tom este un fost soldat, responsabil de întreținerea farului din acel loc. Într-o zi o barcă ajungea pe insulă adusă de valuri, purtînd un bărbat mort și un nou născut. Acest lucru ar trebui să fie raportat imediat autorităților, dar Isabel îi cere soțului ei să amâne acest moment, lucru care devine o decizie de o importanță vitală ale cărui consecințe sunt imprevizibile.

Tom, trecut prin rănile războiului, cu simțul dreptății în sânge, se lasă cu greu înduplecat, dar dragostea pentru Isabel îl face să accepte și să trăiască doi ani de dulce suferință.

Sunt și pasaje plictisitoare, cu rușine recunosc că unele descrieri le-am citit în diagonală, deoarece am considerat ca unele amănunte nu sunt importante pentru firul acțiunii.

După doi ani, tânăra familie se întoarce pe continent unde la o petrecere o cunosc pe Hannah, o văduvă cu sufletul sfâșiat de pierderea soțului și a pruncului sau. Tom și Isabela descoperă că hotărârea luată le-a schimbat iremediabil destinele.

În acest moment cititorul înțelege ca lucrurile vor lua o întorsătură înfiorătoare și că fiecare decizie are un preț, uneori prea mare.

Tom este arestat, copilul este smuls din bratele lui Isabel si redat adevăratei mame. Nici măcar nu pot să îl învinovățesc pe Tom care a trimis scrisoarea de la care a pornit sirul lung al pedepselor.

Nici pe Isabel nu o pot învinovăți că a păstrat copilul, cu sufletul sfâșiat după ce pierde rodul pântecului ei de trei ori… Şi nici pe Hannah…

Şi mai este Lucy. Pruncul pe care destinul l-a adus la mal… Fetiţa care a schimbat cursul vieții lui Isabel și a lui Tom. Dar vă las să le descoperiți tumultul, să le citiți destinele și să fiți fericiți odată cu ei sau sa le înțelegeți suferința provocată de propriile alegeri.

Sfârșitul este surprinzător. Nu mă așteptam la un sfârșit care să fie ca un apus de soare la capătul unei zile toride.

Dacă vă plac dramele, cred că este un volum excepțional.

Viaţa nu e un drum lin, ci o cărare șerpuitoare cu urcușuri și coborâșuri, iar orice decizie pe care o iei la fiecare cotitură, va fi plătită câțiva pași mai departe… uneori pentru tot restul vieții.

  • 76
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

5 Comments on "Lumina dintre oceane – M.L. Stedman, recenzie carte"

  1. Mulțumim pentru recenzie.

  2. Te mine m-a emotionat numai citind aceasta recenzie.

  3. Am vazut si eu filmul si chiar mi s-a parut trist. Nu stiu daca as putea sa citesc cartea. In schimb am vazut la targul cartii multe carti care sunt tare ieftine, potrivite unui buzunar de pensionara, asa ca al meu.

  4. Am citit cartea. Mie mi-a placut. Intradevar e trista, dar e o poveste de viata.

  5. aoleu, nu cred ca e pe gustul meu, nu imi plac cartile la care plang

Leave a comment

Your email address will not be published.


*