Casa bunicii modernizata si eficientizata energetic

Când eram copil, îmi petreceam vacanţele la bunici. Aveau o căsuţa mică, pitită între dealuri. De pe o fereastră vedeam pădurea tânguitoare cu doină de foşnet şi straie crude, iar din pridvor se zarea un rău în care am umblat desculţ veri de-a rândul, după broscuţe şi alte jivine. Casa bunicilor era în marginea satului, fără prea mulţi vecini, doar grădini largi şi… linişte.

Sus, în deal, era o lutărie. Un mal surpat, unde pământul era galben şi cleios. Vara aici se adunau gospodării din sat şi făceau chirpici, un fel de cărămizi din lut şi paie. La întindeau apoi pe culmea dealului la uscat. Când erau gata le stivuiau frumos pentru a face loc şi altor gospodari.

Casa bunilor mei era clădită din astfel de cărămizi, lipite cu ţărână. Tavanul era din bârne, printre care se zarea lutul galben, care le unea. Nu ştiu când a fost casa acoperită cu stuf, nu am văzut, probabil pe vremea când tatăl meu era şi el copil. Însă am văzut cum vântul furios smulgea şindrile, când iarna era grea şi crivăţul bătea cu furie dinspre pădure. Mulţi ani mai târziu, casa a fost acoperită cu oale, un fel de ţigle aduse de la Marginea, oraş renumit pentru producţia de obiecte din lut ars.

Aşa cum e firea lucrurilor, când i-a chemat pământul, bunicii s-au aşezat sub glia pe care au iubit-o cu sânge şi au trudit-o cu sudoare. Sunt acolo, parte din noi, privindu-ne, mustrându-ne… întrebându-ne muțește dacă avem grijă de gospodăria lor.

Când am primit-o în grijă, casă şi-a pierdut măreţia şi strălucirea. Palatul meu de pe cuptor se năruise, iar hornul după care mă pitisem de atâtea ori se prăvălise pe podeaua de lut. Ferestrele de cleştar, prin care privisem de atâtea ori stelele strălucitoare, s-au transformat pe nesimţite în nişte geamuri mici, cu vopseaua scorojită pe alocuri, la care atârnau nişte perdele triste, iar peretele dinspre livada unde străbunicul meu plantase nuci şi un tei măreţ, era acoperit cu mucegai.

Mi s-au împăienjenit ochii văzând castelul luminos în care mi-am petrecut primii ani ai vieţii, transformat într-o căsuţa amărâtă de la ţară, cu miros de lemn putred şi pământ reavăn.

Împreună cu fratele meu, voiam să o transformăm în casă de vacanţă. Împrejurimile erau mirifice şi tare bine ne-ar fi prins un loc în care să ne adunăm să povestim despre ce a fost sau să visam la ce va fi.

La început ne-am gândit că un var proaspăt şi nişte burete autocolant, aşezat cu grijă în încheieturile geamurilor va fi suficient. Am pus folie bituminoasă pe pod şi am luat un var cu ioni de argint… ” să schimbe aerul” în casă. Am renunţat la mobila mâncată de carii şi am mai modificat una alta, pentru a moderniza interioarele. Am păstrat soba principală din teracotă, lângă care bunica învârtea cândva cu măiestrie fusul şi am transformat una din camere în baie.

Primul crăciun petrecut în casa bunicilor, renovata de noi, a fost crunt. Într-o săptămâna am băgat lemne în sobă cât alţii s-ar fi încălzit jumătate de iarnă şi au fost câteva seri când ne-am încălzit şi la un pahar de vin fiert că parcă soba nu reuşea să încălzească bine camera mare, formată prin alipirea a două odăi. Pe pereţi s-a format condens, iar în dreptul ferestrelor au apărut adevărate băltoace. Cine mai avea nevoie de frigider? în cămară au îngheţat răciturile pe rafturi.

Un certificat energetic, va rog ? 😀

Într-o dimineaţă, când am ieşit să luăm lemne de pus pe foc, fratele meu s-a amuzat teribit:
– Cum ar fi să cerem acum un certificat energetic? uite, pare că iese abur din fiecare crăpătură din perete. Avem o adevărată „house în fire” ( o piesă rock pe care o ascultăm când eram adolescenţi). Dacă am chema acum un auditor energetic, i-ar da cu virgulă la termoviziune.

Revelionul l-am petrecut cu toţii, înghesuiţi în sufrageria mea, pe acolo vom mai ajunge în vacanță doar după ce vom renova casa.

Chiar dacă cuvântul renovare ne-a speriat puţin la început, când am început să adunăm şi să facem calcule, am descoperit că nu era chiar aşa grav. Împărţit pe din două, ieşeam chiar bine. Cu banii pe care i-am ars într-o săptămână , băgând pe foc, butuc după butuc, am fi putut înlocui tâmplăria veche cu una de termopan, cu 3 foi de geam…

Vara următoare ne-am hotărât să demarăm lucrările.

Am început cu interiorul unde am renunţat la sobă care până la urmă ne-a făcut să emanăm parfum de afumătoare, însă am păstrat hornul la care am ataşat un şemineu pe lemne. Mai greu a fost să scoatem resturile afară decât să zidim şemineul. Şi la încă un perete am renunţat, lăsând o camera de oaspeţi mare, o baie, bucătăria cu cămară şi un dormitor mic. În total cam 70 de metri pătraţi utili.

Apoi am schimbat ferestrele, care nu ne-au costat mult, am păstrat mărimea iniţială şi cum am făcut un salon imens, toate geamurile salonului erau fixe, evitând astfel pierderi de căldură în locul unde se închide geamul, pentru aerisire lăsând doar uşa care se putea rabata. Tot pentru încălzire am ales panouri radiante. Nu era nevoie de multe modificări şi aveau aspect estetic. Vara păreau două tablouri.

Pentru baie şi bucătărie am considerat că un boiler electric şi un panou solar vor fi mai mult decât suficiente pentru ce aveam noi nevoie. Acestea sunt o investiţie viitoare pe care sperăm că o vom concretiza până la următorul Crăciun.

De moment ne-am axat pe izolatul cu polistiren, cu schimbatul ferestrelor vechi care nu se mai închideau etanş. Am izolat tavanul cu vată bazaltică şi gips carton rezistent la umezeală. Cu ocazia asta am incastrat in tavan, spoturi tip LED care consuma extrem de putin.

Ţigla de pe casă ni se pare că are un farmec aparte, ici-colo câte una diferită la culoare, altele şi-au pierdut luciul, dar nu erau crăpate şi nu lăsau apa să se strecoare. Aşa că am păstrat-o. Şi podul era pe lista renovărilor viitoare. Îl vom izola şi îl vom transformă în spaţiu de depozitare, cu toate că ne gândisem să nu păstrăm aici mai mult decât strictul necesar. Voiam un fel de pensiune a noastră, în care să poposim cu valiza plină cu amintiri.

După ce am izolat casa s-a văzut o schimbare imensă în fluctuația temperaturii din interior. Polistirenul de 15 cm, cu o densitate ridicată, păstrează temperatura la un nivel constant fără a fi nevoie de foarte multe lemne sau sa lăsăm panourile în funcționare continuă. Dacă nu ne-am fi uitat la dimensiunea ferestrelor si nu am fi auzit tânguirea crivățului dinspre pădure, ne-am fi putut închipui că suntem într-un apartament de bloc.

Iată deci, cu puțină chibzuință și cu materiale moderne, putem transforma casa bunicilor, care odinioară prindea flori de gheață la ferestre, într-una eficientă energetic.

De fapt o izolație bună, o tâmplărie nouă și consumatoare de energie din clasa A++ ar transforma orice locuință, într-una cu un grad de confort termic ridicat, de care sa fie mândru chiar și cel care ar face termografia clădirii.

Dacă nu te descurci singur, poți apela la specialiştii Avizez.ro şi ei te vor îndruma spre soluții optime pentru eficientizare locuinței tale din punct de vedere al confortului termic. Tot ei îți pun la dispoziție un auditor energetic care îți va arata cu ajutorul termoviziunii pe unde pierde casa ta căldura.

Nu uita că o casa cu un randament termic scăzut, nu doar că nu este confortabilă, dar aduce cu sine și facturi imense la întreținere.

Articol scris pentru SuperBlog 2015.