Arta de a comunica în limbajul extratereștrilor

Astăzi am fost la cinema.

De câteva zile toţi prietenii mei superbloggeri vorbesc despre un film foarte interesant, care mi-a captat atenția. Cum subiectul tratat este spaţiul infinit şi ce s-ar putea afla în el sau dincolo de profunzimea azurie a cerului, am vrut să îl văd şi eu, că deja mă rodea invidia la cât erau de încântaţi.

Filmul,”Arrival” sau „Primul Contact” mai pe românește, este un ambiţios SF, care ne atrage cu un subiect misterios şi are totul pentru a deveni unul dintre cele mai interesante filme ale anului 2016.

Întâlnirea dintre pământeni şi alţi „colocatari” ai spaţiului, a fost adusă în cinema încă de la începuturi, oamenii fiind fascinaţi şi totodată atraşi de necunoscutul universului de neatins.

Bazat pe o poveste scurtă de Ted Chiang, filmul a fost dirijat de bagheta regizorului Denis Villeneuve, fiind adus pe marile ecrane din România de Intercom Film, având premiera pe 11 noiembrie 2016. Unii dintre actorii pe care îi are în distribuţie sunt  foarte cunoscuţi și îndrăgiți de generaţia de acum, printre aceştia se numără Michael Stuhlbarg, Jeremy Renner, Forest Whitaker, Amy Adams, etc.

Filmul m-a încântat, chiar nu este plictisitor, are foarte multe elemente ieşite din tipar, nu am văzut ozn-uri sau omuleţi verzi, iar intriga te face să îţi doreşti să vezi ce se întâmplă după…

În fine povestea pe scurt e cam aşa: nişte nave extraterestre încep să ajungă pe Pământ, bulversând omenirea. Ca de obicei ofiţerii militari de rang înalt încep să caute pe cineva să le rezolve problemele şi angajează un expert lingvist pentru a încerca să afle dacă extratereştrii vin în semn de pace sau reprezintă o ameninţare, punandu-i pe picior de război. Traducătorul lor, o femeie de data aceasta, învaţă să comunice cu extratereştrii, de asemenea începe să experimenteze un fel de flashback-uri realiste, nişte viziuni, care vor deveni codul care va dezvălui şi va da sens motivului real şi marelui mister al acestei vizite extraterestre … Mai mult nu va zic, doar că merită să vedeţi filmul. Mai jos va las trailer-ul, poate va fac curioşi.

După ce am văzut filmul am fost la cofetărie pentru un cappuccino spumos şi cea mai „ciocolatoasa” negresă, pe principiul, că dacă mâine vin extratereştri, măcar să mă găsească fericită şi cu câteva kilograme în plus.

Apoi la fel că şi colegii superbloggeri am început să ne gândim cum am putea vorbi cu năzdrăvanele creaturi. Desigur, o să spunem că sunt umanoide, cu toate că nimeni nu ştie exact dacă nu-s ca nişte ciulini care se rostogolsc, nişte meduze plutitoare sau mai rău nişte urâţenii că Predator sau duşmanul lui de moarte Alien, caz în care am căzut cu toţii de acord că am fugi rupând pământul, nici gând să ne dorim o comunicare cu ei.

Şi pentru că nava extraterestră se aseamănă suspicios de mult cu Pasărea în văzduh, a lui Brâncuși, m-am gândit că am putea comunica la un alt nivel decât scriindu-ne biletele sau vorbind cu glas tare. De altfel, de câteva ori în timpul filmului mi-a tot zburat gândul la operele marelui sculptor, văzând în mintea mea reinterpretări ale Ovoidului sau Începutului Lumii.

M-am gândit că aşa cum rămânem muţi de uimire, pătrunşi de admiraţie în faţă unei opere de artă şi privind-o din toate unghiurile, ajungi să o înţelegi, tot aşa am putea comunica şi cu alte fiinţe, asta desigur dacă şi ei ar dori să stăm la o bârfă.

Aşadar dacă într-o zi ar da buzna peste mine serviciile secrete ale lumii şi m-ar obligă să vorbesc cu niscaiva mușterii din galaxia vecină, primul gând care mi-ar veni în minte ar fi operele de artă din toată istoria omenirii, asta pentru că artiştii văd lumea şi o înţeleg dincolo de real şi imaginaţie.

Pictori orbi, muzicieni surzi, scriitori care nu au făcut nici o zi de şcoală şi-au lăsat numele înscris cu litere de aur pe frontispiciul artei şi au lăsat în urmă un mesaj atât de pregnant, pe care mulţi dintre noi încă nu îl înţelegem. De aceea cred că arta ar fi calea de a comunica cu alte fiinţe, chiar și cele venite din spatiu.

Până acum nimeni nu mi-a spus salut în limba „extratereasca”. Dar dacă ar fi, i-aş întâmpina cu un salut muzical, nu… nu va gândiţi la marşul de întâmpinare de la nunţile noastre, căci s-ar putea să uite că vin în semn de pace şi să scoată un laser ceva, ci mai degrabă m-aş gândi la cântecul balenelor sau tânguirea delfinilor, zgomotul valurilor, foşnetul pădurii… Concertul pentru Pian în C Major a lui Mozzart. Ceva care să le arate cât de frumos este aici, la noi.

I-aş întâmpina cu surâsul misterios al celebrului tablou Mona Lisa, l-aş prezenta pe David, sculptura lui Michelangelo, i-aş întinde palma într-o mângâiere, un semn tăcut, liniştitor şi i-aş invita la un tur în Capela Sixtină. Le-aş arată curcubeul, trandafirii, păunii, un ursuleţ pufos, un pui de tigru… sunt convinsă că ar rămâne muţi de uimire.

Nu ştiu ce aş vorbi cu ei, poate i-aş întreba dacă vor un advertorial, un articol… ceva, scris cu pasiune pe DarkPassion.ro. Nici măcar nu ştiu dacă primul cuvânt ar fi salut, curioasă cum sunt aş zice:

-WOW, chiar eşti extraterestru? Şi de unde vii? Ce faci? Cu ce te ocupi? Pff, multe întrebări i-aş mai pune.

S-ar putea să nu fie chiar atât de superiori şi inteligenţi dacă au copiat amprenta unui pahar de vin românesc sau poate au mai fost pe la noi și consideră ca limbajul universal sta în mărgelele din licoarea lui Bachus. Poate să îi aducă aici vântul… gândul… altfel ar ştii ei cum să înceapă o conversaţie, nu-i aşa?

Sau mai bine i-aş duce la cinema să vizioneze un film bun cu extratereştri, un science fiction aşa cum este „Arrival”, să vadă şi ei cum se face comunicarea…

Voi dacă ați întâlni un extraterestru cum i-ați vorbi ?

Articol scris pentru SuperBlog 2016.