Share your box, artă culinară chinezească, la cutie.

Imaginaţi-vă următoarele secvenţe:

O zi ca oricare alta, un birou liniştit în care toţi îşi făceau treaba. Soarele scălda ferestrele largi cu valuri aurii, strălucitoare. Liniştea era spartă din când în când de câte un claxon care răzbătea din strada aglomerată. Intră şeful şi strigă : au venit chinezii…

Toată lumea panicată. Chinezii erau viitorii parteneri de afaceri şi trebuiau doar să mai semneze contractul. Au venit tocmai din China, special pentru a-i cunoaşte pe toţi membrii echipei care vor fi partenerii lor de nădejde în următorii ani.

La birou acela lucrez şi eu. Două ore am servit doar cafea şi am aplecat capul la fiecare gest, parcă eram nişte păpuşi din acelea de pe bordul maşinii. Însă acesta e modul lor de a respecta şi mulţumi.

Când în sfârşit s-au terminat toate actele de semnat, am avut surpriza să ne invite la masă spunând că va fi o onoare să ia prânzul cu noi la birou sau la un restaurant.

În sfârşit mâncare chinezească!

…m-am gândit eu. Auzisem atâtea lucruri despre Pacheţele de primăvară, Furnici în copac, Urechi de lemn și multe altele încât ardeam de nerăbdare să gust măcar o specialitate din acestea sau orice fel de salate şi tăieţei de orez, atât de bine cunoscute în gastronomia chinezească.

Şeful s-a uitat strâmb la noi. Nu era nici un restaurant mai cu ştaif în preajmă şi în centru cam toate erau ocupate la ora asta. Nici unul nu ar fi avut loc de o gaşcă atât de mare fără programare în prealabil. Din delegaţie făceau parte doar 3 persoane, noi însă eram vreo 10. Plus că trebuia să fim rapid înapoi la muncă, agenda din acea zi fiind foarte încărcată.

Cred că dezamăgirea s-a văzut pe chipul meu întrebându-mă ce impresie o să le lăsăm dacă le oferim nişte pizza sau nişte mâncare tradiţională românească, bună şi ea de să te lingi pe degete.

Îl văd cu coadă ochiului pe Radu, specialistul IT, ridicând două degete, ca la şcoală.

– Şefu’! la Wu Xing, au o mâncare excelentă. Cred că ar fi elegant din partea noastră să le oferim mâncare tradiţională chinezească. Ne-au făcut o onoare manifestându-şi dorinţa de a lua prânzul cu noi.

– Da ştiu, zice şeful îmbufnat, e departe, cine se duce să aducă mâncarea tocmai din Pipera, acolo e cel mai aproape şi traficul la prânz e infernal.

– Nu şefu’, văd din nou două degete fluturând, noua aplicaţie Wu Xing. Comanzi ce vrei şi îţi livrează acasă sau la birou, mai spune în timp ce își plimbă noul smartphone prin faţa noastră.

De Wu Xing, auzisem şi eu , era iamyyy la superlativ, o mâncare chinezească delicioasă la cutie sau în câteva locuri presărate prin București. Combinaţii tradiţionale chinezeşti de carne, legume şi fructe, noodles şi sosuri, toate apetisante, frumos aşezate în cutiuţa care părea să strige eat me. Nu cumpărasem niciodată, aproape îmi venea să mă ofer voluntar să dau o fugă după câteva porţii, o fi bună aplicaţia aia?

Mă reped în biroul meu şi butonez telefonul. Nici nu a fost greu de găsit. Noua aplicaţie Wu Xing, a fost lansată în luna martie a acestui an şi era disponibilă pentru orice fel de dispozitiv în App Store sau Google Play. A durat câteva secunde să o instalez apoi am început să mă plimb pofticioasă printre meniuri, citind atentă ce conţine fiecare.

Ba mai mult, discountul de 15% pentru fiecare comandă lansată prin noua aplicație Wu Xing, valabil până la 30 aprilie 2017, ma făcea sa visez… pardon, salivez… cu ochii deschiși.

– Roxana! îl aud pe şef, unde eşti, hai că a sosit mâncarea! E un semn nepoliticos să ne aşezăm pe rând la masă!

Ies netezindu-mi fusta, salivând la gândul că voi gusta cea mai delicioasă mâncare chinezească din tot Bucureştiul.

Radu le dădea lecţii colegilor :

– Nu cumva să îngropați beţigaşele în cutii şi să le lăsaţi acolo, nu vă jucaţi cu ele ca toboşarii sau spadasinii şi nici să vă treacă prin minte să vă ridicaţi de la masă înainte să termine toată lumea de mâncat!

Din sala de şedinţe ies băieţii care au adus mâncarea. Aproape că o iau la goana întra-colo, curioasă să văd cum este. Îmi văd şeful mândru tare, îmbujorat la faţă, explicându-le noilor parteneri de afaceri, că ” fundul ăla de lemn” pe care îl vedeam în braţele sale, l-a luat chiar din China, după ce s-a îndrăgostit de modul în care ei servesc masa.

Share your box…

M-am uitat curioasă. Părea suportul rotativ pe care ornam eu tortul, doar că mult mai mare. Mă uit cu coadă ochilor pe masă, unde stăteau toate cutiuţele roşii, parcă ornate cu fundiţe.

– Doamne, or fi furnici cu adevărat? îmi zic în gând. Toate cutiile sunt identice, cum să fac să nimeresc ceva ce îmi place?

Chinezii se oferă să aşeze masa. Iau suportul din braţele şefului şi îl pun în mijlocul măsuţei rotunde din colţ, au spus că aşa e mai bine, mai intim, că la ei paharele se ciocnesc pe sub masă şi că aşa va fi mai uşor să încercăm cea mai minunată experienţă de împărţit cu prietenii mâncarea, „Share your box” , zâmbetele, glumele…

Deja tremuram de emoţii şi abia mai puteam înghiţi nodul de poftă. Cutiuţele au început să fie deschise şi aranjate pe suportul din mijlocul mesei. Care nu au încăput, erau puse pe alături, cât mai aproape de centru și cât mai la îndemână pentru pofticioșii meseni.

Am strâns scaunele în jurul mesei și m-am aşezat, neîndrăznind să mă uit în cutia care era în dreptul meu.

– Share your box, este un mod tradiţional chinezesc de a servi mâncarea. Chinezii sunt gazde excelente şi cândva, oricine le intra în casă era servit cu tot ce se găsea de mâncare în acea bucătărie, îl aud pe Radu şoptind. Mă uit curioasă la el, știam ca îi place mâncarea chinezească, tot timpul avea un mănunchi de bețișoare pe birou dar, nu știam că pasiunea lui era atât de aprinsă și cunoștea atâtea detalii.

– Hai să mâncăm, îi aud pe chinezii noştri râzând, în timp ce rosteau cuvintele într-o românească stâlcită.

Ne arată cum să ţinem beţele din bambus şi cum să rotim suportul despre care am aflat că se numea Lazy Mary sau Lazy Susan, o tavă rotativă care transforma servitul mesei într-o experienţă unică.

Am făcut ochii mari când mi-am dat seama că voi putea gustă din toate felurile care erau aşezate pe masă. După câteva glume vizavi de mânuitul beţigaşelor, acestea şi-au găsit locul între degetele noastre şi fiecare şi-a aşeza pe farfurie tot ce a dorit.

Acel prânz a fost unul memorabil. Am râs şi am ascultat glume presărate cu tot felul de expresii chinezeşti, am făcut planuri şi toată lumea de la masă şi-a instalat noua aplicaţie Wu Xing pe telefon sau tabletă.

Despre mine ce să vă zic? am mâncat urechi de lemn, care de fapt sunt nişte ciuperci şi salată… şi pui… şi un rulou de primăvară… şi tot felul de tăieței și sosuri și… ce mai? am gustat câte un pic din fiecare cutie şi… vai! mi-a plăcut absolut tot.

Chinezii zâmbeau îngăduitori, însă noi eram că nişte copii curioşi, dacă nu era Radu să ne domolească, spunând că unele gesturi ar fi însemnat lipsă de respect, cu greu ne-am fi stăpânit să nu lingem farfuriile.

Da! Mâncarea chinezească Wu Xing, era delicioasă!!!

Multe zile după aceea, ne-am salutat cu Share your box şi chiar am mai comandat odată mâncare la birou, tot de la Wu Xing, prilej în care şeful nostru ne-a povestit despre multele călătorii pe care le-a făcut în ţările asiatice şi despre cultura extrordinară de acolo.

Aşa am aflat că arta culinară chinezească este foarte cunoscută şi respectată în întreagă lume, această făcând parte din cultură antică a Chinei. Desigur că cu toţii eram de acord, căci ce se găsea în cutiuţele Wu Xing, era artă delicioasă şi ca să ne convingem, chiar la sfârşitul săptămânii am programat o nouă şedinţa de …

Share your box

Articol scris si share-uit cu voi, pentru Spring Super Blog 2016.