Sunt

Sunt o frunză tremurând în bătaia vântului,
vibrând de dorinţe ascunse în căutarea cuvântului,
sunt susurul răului şi puterea gândului
încheind într-un nasture toată averea pământului.

Sunt o esenţă într-o sticlă prea mică,
de jonglează doi clovni cu ea, nu-mi este frică.
Sunt o strofă duioasă înscrisă-n chenar,
o cifră rotundă în calendar.

Sunt raza de soare ce sărută o muşcată,
într-o subseară zglobie mă las furată
de parfumul discret, înscris pe-o eşarfă,
mă îndrăgostesc iremediabil de un acord de harpă.

Sunt cântec de leagăn, al pruncului alint,
doar în vise etirate îndrăznesc să spun tot ce simt.
Nu-mi plac cuvintele reci şi seci care mint,
ador frazele lungi şi dulci ce consimt:

acele cuvinte ce promit mângâiere,
cu slove de aur ce şoptesc în tăcere,
promisiuni date, sărutări furate,
cuvinte ce rămân pe veci încondeiate.

Sunt valul ce-ajunge să piară pe mal,
piatra ce vine-n viteză din deal.
Nu vreau să rănesc nici furnica pe unde trec,
sunt cuvintele care spre infinit se petrec.

Sunt ochiul umezit de o lacrimă fină,
cu străluciri de diamant se oglindeşte-n lumină.
Sunt perla ce-ajunge pe obrazul curat,
odorul de aur pe veci curtat.

Sunt eu, ce cu smerenie adesea mă-nclin
în faţă darurilor ce de la natură vin,
natural şi proaspăt şi verde divin,
de sănătate doresc să mă umplu din plin.

Scriu pe un blog, Darkpassion pe nume.
E locul meu magic, perfecta mea lume.
Scriu despre lucruri şi locuri, oameni şi fapte bune.
Arăt tuturor tot ce se poate spune.

Ţi-am spus doar ce sunt, ce-mi place să fac,
am spus şi ce simt, pe Alma să o împac.
Mi-a dat chiar o broască, înfiptă-ntr-o uşă
încă mai caut o cheie ghiduşă.

Nu sunt singură, cum poţi să crezi?
Caută-n strofe atent şi-ai să vezi
un blogger partener pe care-l urmez
chiar de nu-i #miercureafaracarne, o felie de pască savurez.

Sunt încrezătoare în tot ce viaţa mi-a dat.
Când am vrut ceva, am întins mâna şi am luat.
Drobul de sare demult l-am uitat,
atârnă de un fir de borangic, deasupra unui cap pătrat.

Sunt plină de venin, ca broasca de păr,
întotdeauna în căutarea unui adevăr.
Dacă-l descopăr să te fereşti
Căci pantofii broaştei o să-i lustruieşti.

Sunt chic-elite şi îmi place totul ce fac.
Nu simt nevoia pe nimeni să-mpac.
Când mă uit în oglindă vreau să mă plac,
conştiinţa-i curată, mândră că un copac!

În zilele astea când drob am mâncat,
când de încondeiere m-am ocupat,
lumină am luat, pe toţi i-am iertat
spre familia SuperBlog am îndreptat gând curat.

Şi cum nu-mi place verbul a etira
n-o mai lungesc şi-am s-o trântesc,
nu glumesc acuş o sfârşesc
mai am doar câteva vorbe de mulţumesc

Aş vrea să fiu o pană ce cu litere stacoji scrie,
mi-am pus sufletul pe o foaie de hârtie,
de m-aţi citit şi v-a plăcut, în textele mele v-aţi complăcut.
Mulţumesc vă spun tuturor, de SuperBlog o să îmi fie dor!

Articol scris pentru Spring Super Blog 2017.