O şurubelniţă ștrengăriță face piruiete veselă, dar se împiedică şi  se rosogoleşte pe masă, ajunge la margine şi cade…”au, au, au” , aterizează într-un loc întunecat în care se disting tot felul de forme şi lumini clipitoare. Se simte o adiere uşoară şi se aude un zumzet suav ca bătaia de aripi într-un stup de albine. Mica unealtă se ridică într-un picior şi se freacă la ochi.

– U-u-u-nde sunt ? se bâlbâie de emoţie când în faţă ei apare o unitate de CD ultrasubţire şi neagră că tăciunele.

– Cum unde eşti? La curtea regelui calculator. Ai venit la fix. Tu ce ştii să faci? Uite, noi componentele , ne-am adunat cu toate aici să hotărâm cine este cea mai importantă piesă de la curtea regelui .

– Eu? Eu ştiu să scot şuruburi.. şi nu orice fel… doar din cele stelate… şi ştiu să le pun înapoi, ferecând cu ele piese că voi…

– Ha ! Nu ai altă calitate? Hmm… oricum nu eşti mai importantă că mine. Eu pot să scriu cu viteze uluitoare, ori ce amintire ai avea, o pot fereca pe un disc optic. Apoi tot eu pot să îţi arăt fotografiile din vacanţă, clipurile preferate, îţi cânt muzică, îţi arăt filme şi chiar pot să scriu proiectele tale secrete, fără mine nici o piesă de la curte nu ar avea viaţă, doar eu pot să ajut la păstrarea amintirilor pe raftul din colţ si tot eu aduc şi instalez programe de pe CD-uri ,pentru ca celelelte componente să meargă pe aici…

– Hei, cum poţi să ai pretenţie că eşti cea mai importantă. Piesă fără creier… Eu, procesorul, sunt cel mai deştept şi mai important de aici. Eu sunt numai creier, toată ziua calculez şi aranjez datele în aşa fel încât voi toate să lucraţi în linişte, să nu daţi programul peste cap … cum ai scrie tu dacă eu nu ţi-aş spune ce?

– Da,da… vezi să nu… ce calcule ai face tu dacă nu am fi noi memoriile, să  ordonăm toate şi să le păstrăm la îndemână? Ce ai putea tu să programezi dacă noi nu te-am ajuta, să ţinem minte toate lucrurile pe care le faci tu?

– Linişte! Fără mine nu aţi funcţiona nici una. Eu, domnul HDD,  unitatea de stocare, păstrez şi datele şi calculele şi programele fără de care voi nu aţi fi pe aici… făcând ce trebuie să faceţi, eu sunt că o inima….

– Ce inimă,frate? Cine sunteţi voi fără mine, placa de baza care vă ţin aici, în spatele meu pe toate, să nu vă împrăştiaţi care încotro. Toate aţi venit de la magazinul MarketOnline.ro , toate sunteţi egale în ochii mei… ba dacă stau şi mă gândesc bine, unele veniţi de la reduceri componente, pe toate v-am adunat aici în casă mea. Uite tu procesorule…poţi să pleci oricând de nu-ţi convine, am un socket nou care abia aşteaptă să apară alte procesoare la promoţie în cel  mai mare magazin online de surse şi alte piese de PC. Te-am adăpostit în casa mea…

– Casa ta? Care casă? Ce casă? Când eu sunt casa voastră… eu carcasa… atât de modernă cu un aspect futurist, care va permit să vă aerisiţi şi să staţi comode toate… Voi sunteţi egale toate… eu sunt…

Şi deodată se făcu linişte şi întuneric beznă, nu se mai auzea nici un sunet… nici un zumzet… nici o adiere

– Ce, ce s-a întâmplat, strigă speriată micuţa şurubelniţă . Unde v-aţi ascuns cu toate? Va rog… îmi este frică de întuneric…

Un zumzet uşor şi un led începu să clipească, apoi altul , mai porneşte un ventilator iar piesele mute şi inerte încep să se uite buimace unele la altele.

– Vedeţi dragele mele componente.. toate sunteţi foarte importante, dar eu va dau viaţă şi putere. Fără mine nu aţi putea face nimic… nici măcar să vorbiţi între voi nu aţi fi în stare. Aşa este, aveţi dreptate… sunteţi deştepte şi puteţi face calcule, puteţi stoca date şi redă muzică… dar fără viaţă … ce aţi face.

Toate componentele plecară capul ferindu-şi privirea stinghere. Şurubelniţă se apropie precaută de noul venit.

– Tu cine eşti?

– Dragă mea unealtă, eu sunt sursa de alimentare, eu distribui puterea în sistem, ştiu cât să dau şi cât să iau , dacă eu greşesc, cineva se prăjeşte… pe aici. Iar dacă cineva se supără şi pleacă tot eu suport fluctuaţiile. Când e prea cald eu pornesc ventilatoarele şi când „cineva” vrea să scrie sau să calculeze ceva pe aici, tot eu trebuie să trimit impulsurile, căci resursele consumate variază în funcţie de cât gândeşte fiecare, eu sunt atentă ca toţi de aici să se simtă bine şi să se poate sprijini unul pe altul.

Numele meu e Forton şi sunt de viţă nobilă , mă trag din neamul de surse FSP, am chiar şi certificarea 80 PLUS, îmi întind braţele către toate aceste nerecunoscătoare şi le ofer sprijinul meu întotdeauna. Dar nu mă laud… sunt doar eficientă şi ştiu să dau fiecăruia atât cât are nevoie. Eu fac legătura cu exteriorul şi transform tensiunea alternativă de la reţeaua electrică în curent continuu. Am conectori diferiţi  pentru ca fiecare să se alimenteze cu doar câţiva volţi şi să lucreze în condiţii optime. Am un ventilator silenţios şi sunt tare tăcută nu?

Celelalte componente încredinţară toate la unison.

– Da, aşa este. Nu ne-am gândit că fară electricitatea pe care tu o transformi şi o distribui pentru noi, nu putem fi… Intradevăr , fără sursa de alimentare nu cred ca am mai fi.

– Vedeţi voi, mai spuse Forton, pentru ca sunt modulară nu aveti cabluri pe aici care să vă încurce, adaug sau scot cate unul în funcţie de cine vine si cine pleacă, am protecţie si vă ofer şi vouă protecţie.  Am pe lângă radiator şi un ventilator, răcire activă se numeşte… dar pe voi nu vă interesează, datorită acestui tip de răcire am o eficienţă mult mai mare la disiparea căldurii, deci şi am mare grijă de confortul vostru.

– Ai dreptate Forton, chiar esti cea mai importanta componentă de la curtea regelui calculator, hai sa te ajut şi să fixez bine şuruburile, vezi ştiam eu ca pot fi de ajutor.

Toate componentele au plecat capul smerite, pe cand mândra Forton se îndrepta spre locul ei, tacută, eficientă, sigură.  Au salutat-o cu respect şi toate au căzut de acord că ea este cea mai importantă.

… şi de atunci nu s-au mai certat, iar mica şurubelniţă, merge din când în când  în vizită şi le strânge şuruburile care se mai slăbesc…

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.