Regele unt Kerrygold, la curtea bucatariei mele

Cu sute de ani în urmă, untul era considerat un aliment de lux, adesea era utilizat pentru a plăti diverse taxe, ca monedă de schimb sau ca ofrandă adusă zeilor şi spiritelor, la ceremonii înfricoşătoare.

Secole de-a rândul, untul a fost o componentă naturală a unei diete sănătoase şi variate. Făcut din smântână proaspătă, are o aromă unică, inconfundabilă şi conţine diverse vitamine, atât de necesare dezvoltării optime a organismului nostru, minerale, grăsimi şi proteine.

Dar poveste noastră nu începe atunci, chiar dacă recent a fost descoperită o bucată de unt, despre care specialiştii spun că ar avea aproximativ 2000 de ani şi despre care se consideră că nu şi-a pierdut valorile nutriţionale. Povestea noastră e mai nouă, din perioada hippie a anilor 60 şi începe cu o văcuţă care păştea liniştită pe pajiştile verzi, acoperite de iarbă grasă aproape tot anul. Pășuni pierdute printre dealuri, şerpuite de râuri curate şi mângâiate de aerul pur al Irlandei.

Vacile crescute pe aceste păşuni, hrănite cu iarbă verde, sunt sănătoase şi au laptele mult mai bun şi mai gras decât suratele lor crescute şi hrănite doar în grajduri. Untul provenit de la aceste văcuţe conţine mai mulţi acizi graşi nesăturaţi şi are o culoare gălbuie din cauza carotenului. Untul obţinut de la vacile care se hrănesc libere pe acele păşuni este bogat  în acizi omega-3 şi omega-6, care contribuie la o bună funcționare a metabolismului.

Pe aceste pajişti iarba verde si grasă, înfrumuseţează peisajul 11 luni pe an, astfel lăpticul gustos este plin de grăsimi naturale, aducătoare de colesterol bun. Şi uite aşa, în băniţa unei irlandeze roşcovane, uşor distrate… care a bătut mai mult decât trebuia frişca obţinută din laptele gras, s-a născut un bulgare de aur, untul Kerrygold .

Bulgărele de unt pur a fost aşezat pe un blat de lemn şi preţuit că un giuvaier.

Apoi… povestea mea, spune că a umblat prin multe bucătării, ungând felii de pâine proaspăt prăjite şi a frăgezit multe fursecuri, până într-o zi când a îmbrăcat straie strălucitoare şi s-a încoronat rege, peste toate cuburile de unt din lume.

Eu am cunoscut o rudă autohtonă, născut pe meleaguri bucovinene, din lăpticul lui Joiana și bătut anume, de bunica mea dar, când l-am întâlnit pe rege, am înțeles ce înseamnă vița nobilă.

L-am invitat în casa mea și l-am făcut stăpân peste bucatele mele.

Acum la curtea bucătăriei mele, e sărbătoare în fiecare zi. Gustul rafinat al bulgărelui de aur, parfumează fiecare prăjiturică, aurește cartofii și transformă pâinea prăjită, în cea mai delicioasă gustare.

Cremos, gustos, auriu și delicios nu lipsește din nici o farfurie și face papilele gustative sa înnebunească de placere ori de cate ori îl întâlnesc. Iar dacă buni încălzea un pahar și îl așeza peste bucata de unt, pentru ca acesta sa se înmoaie și să se poată unge mai ușor pe pâine, nobilul meu trece din frigider, direct pe felia prăjită.

Dar asta nu e tot, regele unt Kerrygold, are mare grijă de sănătatea noastră. Aportul de vitamine, acizi grași și betacaroten face ca fiecare inimioară de la curtea sa, să bată cu putere, veșnic veselă și zglobie. Calciul și vitaminele pe care le conține, întăresc oasele mici ale fiului meu și îl ajută să crească mare și sănătos.

Uneori mă ajută la demachiat sau la lustruit rama de nuc, de la oglinda veche, în care ma priveam cândva mușcând cu patos din turta coaptă pe plită, unsă cu un pic de magiun și blagoslovită cu unt. Dar nu îmi place să „stric orzul pe gâște”, regele unt e doar pentru răsfăț culinar și aduce atâtea beneficii sănătății familiei mele.

Savoarea unică și gustul rafinat pe care îl imprimă fiecărui fel de mâncare, îl face cel mai dorit ingredient din rețetele mele.

Gol pe pâine, înfulecat simplu cu furculița, topit în sosuri cremoase și regăsit pufos ca atingerea unei aripi de înger, în cremele torturilor, untul e acel ceva, acel strop de magie care face ca fiecare mâncare, oricât de simplă ar fi, să aibă gustul care îți amintește de casa în care ai copilărit.

La curtea bucătăriei mele, regele unt are rol de doctor și de bucătar. Nimeni nu îl întrece la numărat vitaminele și la pregătit delicii culinare… Poate doar văcuțele care pasc fericite, îi cunosc secretul… dar îl tăinuiesc în firul ierbii și îl ascund în susurul cristalin al pârâurilor reci, din care se adapă.

sursa foto: facebook.com/KerrygoldRomania