Intotdeauna mi-au placut scrisorile, in care slovele scrise de mana stiau sa spuna povesti despre lume. Imi este dor de acele timpuri cand ma indreptam curioasa spre cutia postala intrebandu-ma de la cine voi mai primi scrisoare.
Astazi singurele scrisori care le mai primesc sunt de la frigider si celelalte electrodomestice si nu incep cu „draga mea” ci cu… „factura”.
Multe din aparatele electrodomestice din casa mea, sunt tinere, au prea putine sa imi spuna, dar frigiderul e batran si ii place sa se astearna la povesti.
Uneori se plange ca il doare una-alta, alteori uita si nu prea mai raceste sau, nu se mai opreste din sforait si spre dimineata il ia fierbinteala. Statistic vorbind, frigiderul e cel mai vechi si mai batran prieten din orice camin.
Asa e si frigiderul meu, il am de cand ne-am casatorit. L-am luat cu banii din darul nasilor si ne leaga amintiri frumoase. Prima sticla de sampanie bauta in casuta mea, el a racit-o. Primul biberon neterminat el l-a adapostit si intotdeauna a avut grija de experimentele mele culinare.
De ceva ani tot incearca sa ne spuna ca a obosit, ba chiar la un moment dat a cerut un ragaz si l-am racorit cu putin freon dar, e tot mai obosit si face tot mai multe gafe. De pilda, zilele trecute cand am facut si eu o piftie de cocos, i s-a nazarit sa nu mai mearga la treapta 3 de racire, s-a blocat pe la 1 si jumate. Iar piftia mea era mai mult supa. Altadata cand am preparat un tort si l-am asezat pe raftul de sus, s-a hotarat sa inghete tot ce era pe primele doua rafturi. Astfel m-a obligat sa le servesc musafirilor tort de… inghetata.
Intotdeauna trebuie sa avem grija la toanele lui si sa facem rocada mica pe rafturile din mijloc sa raceasca bine si oala cu sarmale si restul de piure cu unt, pe care cel mic nu il termina la masa de seara. Dar mai ales trebuie sa facem rocada mare intre primul si ultimul raft, pentru ca sub congelator aproape ingheata in timp ce pe raftul de jos pare sa fie temperatura ambientala. Ne cam tine pe jar batranelul nostru.
Ultima lui scrisoare a fost asa de lunga, incat aproape am scapat-o din mana cand am ajuns la sfarsit. Era doar vina lui, ca luna trecuta nu am putut sa imi cumpar o rochie noua si nici oja aceea care imi placea asa de mult. Am platit in schimb pentru dusul scotian de care a avut parte supa de rata, ba cald, ba rece…
De-a lungul anilor ne-a mai costat ba compresorul, ba nu stiu ce termostat si asta chiar imediat ce i s-au terminat lui ,cei doi ani de garantie si la noi a inceput tot restul vietii in… trei. Exact cand am avut mai mare nevoie de el, a tras pe dreapta.
Dar il iubeam, era primul meu frigider si m-am incapatanat sa il tin in familie. Cand pustiul era mic l-a ajutat sa invete alfabetul. Statornic in fata pumnutilor mititei, a sustinut toate literele magnetice si toate cuvintele stangace, insiruite de pici. Vopseaua si-a pierdut stralucirea, iar pe la colturi are cativa stropi de rugina si la un moment dat am sters cu parere de rau o capodopera facuta cu marker-ul si care zugravea un cal din imaginatia fiului meu.
Cumva, cand suntem in bucatarie ne invartim in jurul lui. Dar ieri, da.. ieri, m-a suparat cu totul. Pe neanuntate si-a prezentat demisia. Scurt si repezit, a dat cu usa de perete. Stiam inca de anul trecut ca acea garnitura nu mai etansa perfect, dar acum s-a eliberat , a refuzat sa mai tina totul inchegat intr-un intreg, o familie unita, asa cum am vrut eu toti acesti ani.
Becul a mai palpait de cateva ori si s-a stins pentru totdeauna.
Cel mai fericit a fost cel mic, ca a mancat 3 inghetate una dupa alta. Ba spre seara a avut parte si de cateva clatite, ca doar nu era sa arunc laptele si ouale. Cel mai greu a fost cu apa, ca afara sunt 30 de grade si palmele iti par de plumb fara un pahar de suc rece in mana. Mesterul ne-a zis sa-l pensionam, nu avea rost sa il resuscitam pentru cateva saptamani pentru ca el sa ne tina in sah zilnic.
Asa ca de dimineata am inceput sa ii caut inlocuitor. Nici nu am pierdut timpul prea mult ca m-am indragostit de un Liebherr.
Inalt , frumos, stralucitor, mi-a promis ca va avea grija de mine si familia mea, mult timp de aici inainte si ca daca il iau acasa pana 31 august 2016, imi garanteaza 6 ani de fericire.
Am facut ochii mari si m-am imbujorat, nu stiam ca sunt frigidere cu o garantie atat de ampla. Ulterior am aflat de promotia Liebherr care au hotarat sa ofere 6 ani de garantie clientilor care cumpara produse in perioada 15 mai – 31 august 2016.
„În calitatea sa de specialist de înaltă clasă în industria frigiderelor şi congelatoarelor, Liebherr dezvoltă în permanenţă soluţii noi şi convingătoare, pentru o păstrare cât mai îndelungată a prospeţimii alimentelor, pentru o utilizare cât mai uşoară a aparatelor sale frigorifice şi pentru un consum cât mai scăzut de energie electrică.
Materialele de calitate superioară, prelucrarea perfectă până în cele mai mici detalii, display-ul şi comenzile digitale, tehnologiile de producţie dintre cele mai moderne, sunt câteva argumente ce susţin renumele Liebherr în întreaga lume.”
De ce sa cumpar un produs Liebherr?
Garantia calitatii germane fara compromisuri, supereconomice: A++, A+++, peste 50 ani de experienta in productia de aparate frigorifice, inovatii unice, teste de calitate la cel mai inalt standard german, 4 ani garantie ( +2 daca achizitionezi in timpul promotiei), multe premii si distinctii obtinute, BioFresh- dovedit mai sanatos prin prospetime de lunga durata, NoFrost- calitatea racirii profesionale fara depuneri de gheata si fara deshidratarea alimentelor, Climat perfect pentru vinuri nobile si foarte important, sunt ecologice .
Nici nu am mai stat pe ganduri si am hotarat sa ii fac loc in casa mea, sa il invit sa faca parte din familie.
Sunt sigura ca va raci perfect sampania la petrecerea de absolvire a fiului meu, ca va avea grija de sanatatea noastra, pastrand intact lantul frigului, nu va usca alimentele si iaurtul va avea intotdeauna toate bacteriile vii cand il voi aduce la masa.
Ich liebe dich Liebherr <3 .
Leave a comment