In satul bunicilor caramizile pentru case se faceau din lut galben amestecat cu paie. Acestea se puneau la uscat si spre toamna se puteau cladi.

 

 

Inainte de lasarea brumei incepeau sa apar constructii noi. Ici un grajd, colo o standola… o casuta sau o camara.

Chirpicii se lipeau tot cu lut, iar la tencuiala se folosea exact acelasi material. Doar batranii satului stiau exact compozitia, altfel lutul se macina. Placa , tavanul camerelor, era din grinzi si scanduri, care se ungeau cu un strat gros de … ati ghicit, lut cu paie.

Se puneau geamuri micute si usi, facute din lemn, a caror balamale scartiau de noi. Spre mijlocul lui septembrie se acopereau cu stuf, taiat de flacai, de colo din vale, de pe marginea iazului .
Cei mai instariti, puneau stuf si pe interior, iar pe podeaua de lut asterneau rogojini. Iarna ii gasea pe toti pregatiti si satul se umplea de fire de fum albastrui care se ridicau din cosurile subtiri, singurele facute din caramizi de lut ars.

Unul din pearetii casei se lasau fara ferestre, si acolo in spate se ingramadeau legaturi de coceni, rezemate direct de peretele casei. Acolo, in interior erau dormitoarele si patul statea intotdeauna pe peretele dinspre exterior… si era cald, nu am vazut niciodata mucegai in odaile bunicii, nu se facea condens, iar florile de gheata nu se indindeau de la colturile geamurilor inspre perete. Plapumile groase de lana te striveau sub caldura lor si pernele de puf de gasca pareau conectate la priza. Si erau niste ierni, cu zapezi in care abia mi se vedea varful caciulitei, pe cand mergeam pe cararile facute de bunicu.

Explicatie e simpla, chirpicii de pamant inmagaziau caldura. Iarna in casa era cald, iar vara racoare. Stuful izola perfect, datorita faptului ca tulpina plantei este ca un tub subtire prin interiorul caruia circula aer care este cel mai bun izolator.

Oamenii acelor timpuri se bucurau de case sanatoase, cu impact redus asupra mediului. Case calduroase, ecologice, in care isi cresteau fii si nepotii si in a caror constructie nu investeau decat munca si sudoare.

Daca as avea o casa, acolo in mijlocul livezii plantata de bunicu’ as izola-o cu stuf, as face plase din tulpini de stuf uscate la soate, legate cu sfoara si le-as lipi pe peretii de lut. Toata casa as imbraca-o in stuf, iar pentru podele as folosi copacii doborati de furtuna. I-as taia felii si as decora podeaua cu modelul padurii. As avea o casa exact ca acum 50 de ani.

Pentru interior as folosi lana, pentru ca este ignifuga si ar opri orice scanteie. Astazi oierii nu mai au unde sa valorifice lana, acest material atat de pretios sta aruncat pe ici  pe colo. Scarmanatoarele s-au inchis  de mult timp, iar fusul si furca de tors au devenit obiecte decorative.

„Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare a dezvoltat campania „Caldura la indemana!” prin intermediul căreia oferă sfaturi practice, la îndemână și mai ales accesibile din punctul de vedere al costurilor pentru cei care vor să-și izoleze singuri casele.

Practic, în funcție de zona în care locuiești, îți propun niște materiale pe care le poți folosi ca să-ți izolezi casa și-ți explică și cum se face, pas cu pas, astfel încât izolarea casei să fie un proiect de tipul do it yourself.

Spre exemplu, pentru casele din zonele joase ale României (lângă marile râuri sau Dunăre), recomandă izolații cu stuf și papură, paie de cereale, coceni de porumb, tulpine de floarea-soarelui, fibre de cânepă, in sau lână de oaie.

Pentru casele din zonele de podiș, premontane sau montane ale României, recomandă izolații cu lemn, șipci sau deșeuri din lemn, paie de cereale, coceni de porumb, tulpine de floarea-soarelui, fibre de cânepă, in sau lână de oaie.

Pentru izolarea clădirilor prin placare, recomandă produse ca deșeuri din lemn cu granulație mică (rumeguș, talaș, așchii mici etc.), ace de cetină uscate, lână de oaie, pleava de cereale, tocătură de paie, coceni de porumb și de tulpini de floarea-soarelui și fibrele de cânepă sau in.”

Informeaza-te despre cum te poti pregati vara pentru a reduce costurile de caldura iarna.