Stau cu braţele încrucişate şi îl privesc pe fiul meu înfulecând de zor boţul demozzarella.Îl înşfacă tacticos de pe farfurie în timp ce eu mă prefac ocupată cu alte lucruri. Fără nici o remuşcare duce pumnuţul la guriţa pofticioasă şi se înfruptă din brânza moale şi zemoasă.
– Mmmm, cea mai bună brânză din lume… Mama nu-i aşa că eu sunt un fan brânză mititel?
– Mai mult ca sigur… îi răspund eu.
– Îmi spui în seară asta continuarea poveştii prinţesei Mozzarella?
– Cea la care am fost eu la nuntă? Sigur că ţi-o spun! Hai termină de mâncat brânză asta delicioasă şi îţi voi spune continuarea…
Câteva minute mai târziu, aşezat cuminte în pat, cu ochişorii negri ,că boabele de piper urmărindu-mă curioşi, îmi încep povestea…

…şi după ce am petrecut trei zile şi trei nopţi , am dansat şi am băut vinurile cele mai alese, iată că prinţesa Mozzarella l-a anunţat pe prinţul Caşcaval că va fi tată şi că musa-i să se îndulcească din toate bunatatile de brânzeturi din lume, că altfel moare de pofte. Ba chiar ar vrea să i se servească cea mai bună brânză , cea mai scumpă, scumpă între toate, că altfel nu o va mai vedea niciodată . După ce spuse toate astea se ferecă în turnul cel înalt de la castel şi nu mai deschise uşa nimănui.

Toţi la curte amuţiră… de unde să îi aducă ei cele mai bune feluri de brânză. Nu cunoşteau decât nişte caşvăneni, ai căror străbuni originari, din Braşov, l-au servit pe Ştefan cel Mare cu un cas preparat într-o vană, sub coroana unui stejar falnic, care străjuieşte şi astăzi în vatra satului, Caşvana. Solul trimis încolo s-a întors de îndată cu veşti. Cică unul din trubadurii care cântaseră odată la curtea regelui îl cunoştea pe Toni Delaco, ambasadorul brânzei , cel mai mare cunoscător al aspiraţiei laptelui la eternitate, cel mai cel degustător de brânzeturi, cel mai adevărat fan brânză din toate timpurile …

Prinţul Caşcaval porunci de îndată să fie invitat Toni la curte. Să fie ospătat cum se cuvine şi tratat regeşte, doar, doar i-o îmbuna prinţesa. Şi această îi va face un moştenitor, cu părul bălai şi pielea albă că spumă laptelui.

Toni sosi însoţit de asistenţă lui, o bucătăreasă minionă care nu-i ieşea din cuvânt şi care îi anticipa toate dorinţele… De cum sosi la palat acesta îi porunci asistenţei să îi prepare prinţesei câteva platouri cu cele mai fine şi delicioase brânzeturi Delaco. Această nu a stat nici o clipă pe gânduri, dădu o fugă în caleaşcă frigorifică şi alese tot felul de brânzeturi, pe care Toni le aduse cu el de prin lume. Asistenta îi prepară platouri surpriză cu brânză cremoasa Aperifrais cu „topping” de legume şi ierburi aromate Provence .Le combină în fel şi chip… şi cu fructe şi cu legume, ba chiar i le şi gătea şi ca să o impresioneze le aşeza, care mai de care mai apetisant . Toni , ca un adevărat gentleman o răsfaţă pe prinţesă cu cele mai pufoase şi delicioase brânzeturi. Această le înfulecă şi mai cerea, dar tot mai mult îşi dorea…altceva…

Când văzu asta, Toni îi ceru asistentei să îi prepare dulciuri , în care să ascundă cu meşteşug, celebrul şi cremosul Mascarpone, crema de brânză cu smântână şi chiar Ceva fin de la Delaco.

Prinţesa, mai că-l mânca din ochi pe Toni, dar tot voia ceva mai mult.
Şi atunci cel mai mare fan brânză se gândi să îi servească , pe lângă brânză şi câteva poveşti… Şi cum povestea de un loc îi şi aducea brânză care îl impresionase pe el în acea ţară…
Îi povestea de coride şi tauri şi chiar de-o Rodica ce-o întâlni el prin Spania şi o îndopa pe pofticioasă cu bucăţele de Cabrales, Taramundi, Tetilla ,Gamonéu ,Flor de Esgueva sau Payoyo gaditano, ba chiar  îi dădu şi-o roată întreagă de Torta del Casar. Erau bune toate, mai c-o înduplecă să deschidă uşa prinţului ei, dar … dintr-o dată deveni şi mai pofticioasă şi-şi dori şi mai mult…
Atunci cel mai mare fan brânză îi descrise Mexicul şi o brânză albă… Oaxaca.. şi de alte brânzeturi latine şi fine . Şi tot se mută dintr-o ţară în altă şi rând pe rând prinţesă proba şi mai bune şi mai rele şi mai dulci şi mai amare şi chiar cea mai puturoasă brânză din lume, englezească Vieux Lille.
Apropiindu-se de Braşov, poposiră în Italia. Mândră prinţesă , din nemul lui Caşcaval , nu se mai putea opri din mâncat Pecorino Pepato, parmezan , mozzarella şi gorgonzola. Toni povestindu-i istoria fiecăreia. Aici pintesa făcu un răgaz şi multe zile se desfată cu Grana Padano tăvălită prin ulei de măsline şi piper negru şi povestirile lui Toni. Nu se mai satură… nici de una… nici de altă…
În cele din urmă mai făcuseră o escală în Franţa, ţară celor mai fine brânzeturi, unde Toni se îmbată cu glamour şi de unde aduse acasă la , Codlea, Brie de Meaux Brie, Camembert, Fourme d’Ambert, Roquefort , Bleu d’Auverge şi chiar Époisses şi Boffard.
Toni i-a promis că atunci când micul prinţ va veni pe lume, o va intava pe ea şi pe toate nemurile lui Caşcaval cum să privească brânză prin paharul de vin, să o aşeze la loc de cinste alături de nuci şi alune şi să o împletească în dulceaţă fructelor uscate…

– Auzi mama, dar prinţesă asta era mofturoasă rău… acum eu parcă o înţeleg, cu atâtea brânzeturi bune… parcă nici eu nu m-aş opri din mâncat.

– Nici eu dragul meu… dar cred că aş fi mult mai pretenţioasă că ea, aş vrea doar brânzeturi franţuzeşti, cremoase şi aromate, îmbrăcate în haina albastră… Musai servite cu vin roşu şi nuci şi alune coapte, cu struguri dulci şi cărnuri mature… le-aş savura pe îndelete, nu m-aş mai satura de ele…

– Mama mie îmi place mozzarella italiană.. îmi dai mâine la micul dejun?

– Sigur că da… micul meu fan brânză…
Acum hai la nani!
Şi am plecat amândoi la somn să visând cele mai eschisite brânzeturi din lume şi la poftele prinţesei Mozzarella.

Oare Toni Delaco la ce fel de branza visează?

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015 .