O întâmplare pufoasă, pufoasă

Trenul se leagănă, şerpuind printre dealurile golaşe. Zgomotul fierăriei era asurzitor, părea un balaur care scoate nori groşi de fum în timp ce ghearele zgârie un drum antic de macadam fumuriu.

Uneori, în câte o gară, scârtâitul prelung, tânguitor, ca un ţipat flămând de pescăruş, irită urechile călătorilor făcându-i să se strâmbe că nişte clovni.

Închid ochii obosită şi încerc să îmi imaginez ceva drăguţ. Până la Bucureşti mai sunt câteva ore bune. În cele din urmă adorm toropită de zumzetul necontenit, visând îngeraşi cu obraji îmbujoraţi, plimbaţi de o adiere primăvăratecă, într-un tren ale cărui vagoane erau formate din norişori pufoşi, pufoşi.

Mă trezeşte conductorul fix când mă urcam şi eu într-un nor pufos roz, decorat cu fundiţe verzi.

– Doamnă, noroc că aici era capăt de linie, suntem în gară de mai bine de o oră dar, la cât de tare sforăiaţi, mă gândeam să vă mai las un pic. Acum trenul se retrage la depou, dacă doriţi, puteţi să coborâţi sau dacă vă mai este somn si aveţi plăcerea… puteţi să vă continuaţi treaba, abia mâine dimineaţă plecăm mai departe.

– Uh… cum se poate aşa ceva? Vai, trebuia să ajung la Digital Marketing Forum.

Fobia mea faţă de hoteluri şi oboseala unui drum lung, mi-a jucat o festă urâtă. Îmi netezesc în grabă părul ciufulit şi o zbughesc pe peron.

Nu mai am timp nici să înfulec ceva, nici măcar de o cafea… găsesc cu greu un taxi şi cu mare întârziere ajung la evenimentul cu pricina.

Mă strecor jenată spre un loc liber, în timp ce un speaker explică audienţei despre noile tehnologii de marketing.

Din hol adia parfum de cafea şi stomacul meu începe să protesteze. Nu mă pot concentra şi încep să mă foiesc. Stomacul se foieşte şi el, deodată aud rumoare în sală.

– Oooo, ce pufoasă!!!

Încă cu gândul la norişorii mei ridic privirea imaginându-mi un Cupidon înaripat sau vreun patruped pufos. Dau cu ochii de nişte pâine prăjită invelită regeşte cu pufoasă de la Delaco, nuci şi ciuperci trecute pe grill.

Imaginea îmi pare vag cunoscută, senzaţia de foame amplifică orice sentiment şi mă trezesc înghiţind în sec. Deodată îmi dau seama că pe ecran este contul meu de pe o reţea socială şi pufoasa, pufoaselor îmi încântase acum ceva timp papilele gustative.

Îmi aud pulsul în urechi în timp ce stomacul meu făcea tumbe pofticios.

Mai multe persoane încep să scoată telefonul, unele dau mesaje altele sună, alții fac fotografii. Cuvântul pufos e pe buzele tuturor. Mă fac mică în scaun, nu înţeleg dacă e de bine sau de rău. Rumoarea pufoasă se rostogoleşte prin sală, transformând fiecare participant la eveniment, în cel mai înfocat Fan Brânză.

Nu mai rezist, îmi aduc aminte de frigiderul de acasă, plin cu cremă de brânză pufoasă. Cât îmi doresc să fi avut o cutie de brânză delicioasă, ascunsă undeva într-un buzunar al poşetei!

Mă înroşesc până în vârful urechilor, vreau un sendviş cu brânză pufoasă, fie ce o fi. Mă preling tacticos de pe scaun şi mă strecor afară.

Deodată în urmă mea năvăleşte o gaşcă de noi adepţi ai statutului de Fan Brânză dedicat. Mă pitesc repede după un colţ, în timp ce în faţă uşii ajunge însuşi maestru Toni Delaco, cu portbagajul maşinii încărcat de pufoase şi pufoşi, bag seama că mușterii care au butonat telefoanele, nu au mai putut de poftă si au apelat la ambasadorul brânzei pentru a-și potoli simţurile stârnite de imagine.

Oh.. cât îmi era de poftă și mie! Acum gustul pufos și catifelat vorbea pe limba fiecăruia.

Deodată stomacul meu strigă înfometat. Toată lumea se întoarce spre mine.

În acel moment mi-am dorit să existe o vrăjitoare care să îmi ofere o atingere pufoasă de baghetă magică şi să mă trimită undeva departe, în ţara prinţesei Mozzarella. Din fericire nu m-a recunoscut nimeni, poza de la profilul care trona pe ecranul din sală, fiind mai veche, aşa că am respirat uşurată.

În cele din urmă toţi se întorc fericiţi în sală cu un zâmbet pufos pe faţă și un pufos frumos în braţe.

Evenimentul a continuat cu diverse tehnici aplicate de marketeri, cu analize surprinzătoare şi opinii despre viitorul reţelelor sociale și comerțul online, însă eu eram tot cu gândul la crema de brânză pufoasă.

Orele s-au scurs destul de repede, subiectele tratate fiind extrem de interesante însă, când am plecat de acolo, m-am dus glonţ la primul raft cu brânză delicioasă şi pufoasă.

Eu am fost fan brânză de când mă ştiu. Aş fi în stare să mănânc brânză cu… brânză atât de mult îmi place această delicatesă. Iar brânza Delaco se aseamănă exact cu brânza pe care o mâncam în casa bunicii, cu gust de lapte adevărat, cu dulceaţa dată de iarbă grasă şi aerul curat. Poate de aceea o iubesc atât de mult, că îmi aduce aminte de copilărie.

Crema de brânză pufoasă, e desăvârşită, preferata mea… alături de multe alte brânzeturi Delaco desigur.

Niciodată nu m-am putut hotărâ care brânză îmi place mai mult din acest sortiment, mi-am spus atunci în timp ce priveam raftul încărcat, cea natur sau cea cu mărar, cea cu somon sau cea cu ciuperci…

– Da, sunt prea bătrână pentru asta îmi zic, acum nu mai fac alegeri, întind mâna şi iau ce poftesc… şi adaug în coş 2 pungi cu sticksuri şi câte o cutie de cremă de brânză pufoasă din fiecare sortiment, mai sper doar că nu e un delict să mănânci din toate odată, nu-i aşa ?

Aşa delicatesă se savurează cu ochii închişi şi se împarte cu cei dragi, în cazul meu… pufoşi şi ei…

Tu cu ce pufos împarți o pufoasă?

Acest articol este o ficţiune şi participă la Spring Super Blog 2017.

Fotografia de la DMF a fost realizată de Cristian F.