Craciun de poveste, intre copertile cartilor RAO

45 de zile până la Crăciun. Un alt an se prelige tăcut pe pereţii clepsidrei ca de plumb, grăbindu-se spre uitare.

Soseşte timpul pentru reuniuni de familie, colinde în casele prietenilor, mese îmbelşugate, amintiri depănate, vise, zâmbete, cadouri şi… timp pentru a citi.

Îmi amintesc cu drag anii copilăriei, când un moş şugubăţ îmi lăsa de fiecare dată sub brad câte un pachet de cărţi. La început erau poveşti nemuritoare, mai apoi m-au acaparat aventurile Cireşarilor, altele erau poliţiste, SF sau horror, iar când am trecut spre vârstă majoratului, bag samă că moşul a văzut că mis îndrăgostită şi mi-a adus şi câteva române de gen.

Pe când eram copil, cărţile mi se păreau cel mai fantastic cadou. Aduceau cu ele, tăinuit adânc între coperţile lor, un univers magic, mă purtau pe aripile lor, departe… pe tărâmuri magnifice unde am cunoscut personaje şi întâmplări surprinzătoare.

Timpul a trecut şi moşu’ cu năravuri rele, încă aduce cărţi sub cetina împodobită din căminul meu. Pe semne a văzut că în casă asta toată familia citeşte şi atunci ne aduce un strop de magie, ferecată între file argintii, ambalat frumos în hârtie de organza, cu fundă de mătase şi miros de scorţişoară.

Încă de când era copil, i-am dat fiului meu cheia de la împărăţia cunoaşterii. La început am umblat împreună pe cărările ei, şoptind poveşti la ceas de seară. Acum îl admir cum se luptă vitejeşte cu zmeii cei răi, cum cercetează curios câte o enciclopedie sau se distrează citind aventurile lui Păcală.

Ba chiar am făcut şi o lista secretă, pe care cuminte, a împachetat-o şi a băgat-o într-un plic albastru, cu destinaţia Laponia.

Eu ştiu că moşul va aduce înainte cărţile cerute, insa doar a lui va aştepta să fie descoperită, cele pe care mi le doresc eu, vor fi devorate pe când se coc biscuiţii cu fistic, recitite în dimineţile friguroase şi visate în nopţile geroase.

Chiar dacă vara, pare anotimpul lecturii şi cartea luată în concediu ascultă valurile sau se adăposteşte sub umbrelă pe şezlong, întotdeauna caut să găsesc câteva momente pentru mici plăceri frugale, la adapostul calduros al fotoliului meu preferat. Uneori mă trezesc mai devreme şi zgribulită, în faţă unei ceşti aburinde cu licoare amăruie, descopăr ultimele aventuri ale personajelor mele preferate. Alteori profit de aşternuturile pufoase şi mă afund în lectură jumătate de oră după ce s-a făcut linişte în casă şi un alt moş… Ene, a trecut pe lângă perna celui mic. Iarna, nu poţi face altceva decât să citeşti sau să mergi la săniuş, dar mie nu îmi place frigul, aşadar călătoresc cu mintea pe plaje virgine, mă răcoresc în lagune albastre şi citesc cele mai frumoase cărţi de la editura RAO.

Dar sa nu va mai tin in suspans si sa va vorbesc despre prietenele mele care ma vor insoti iarna aceasta.

Zece negri mititei

Intodeauna mi-au plăcut misterele, iar Aghata Christie este una dintre autoarele mele preferate. Fără nici o îndoială, cărţile ei sunt pentru a le citi bine învelit cu o pătură. Poate şi pentru fiorii reci pe care reuşeşte să-i stârnească.

Agatha Christie este cunoscuta în întreagă lume pentru cele 83 de române poliţiste pline de mister şi crime, pe care le-a scris de-a lungul vieţii sale . Însă dacă ar fi să fac un top al capodoperelor sale, de departe Zece negri mititei – Agatha Christie – Rao Clasic  ar ocupa primul loc.

Cea mai bună carte a acestei autoare, cu o ecranizare pe măsură, pe care am ales-o din biblioteca RAO, a fost scrisă în 1939 şi este una dintre acele cărţi care te acaparează de la început şi a cărui intrigă se învârte în jurul a zece personaje care sunt invitate la un conac,pe o insula.

Zece negri mititei
Au cinat sub luna nouă,
Unul însă s-a înecat
Şi-au mai rămas doar nouă…

Personajele au în comun o acuzaţie de crimă care planează asupra fiecăruia dintre ei, apoi dispar pe rând,având parte de morţi subtile, făcându-i pe ceilalţi să se acuze între ei…
O carte interesantă, care nu te lasă să o uiţi pe marginea noptierei, până nu înţelegi cine este

Ultimul negru mititel,
Rămas singur, singurel,
Cu un steang s-a spânzurat
Şi n-a mai rămas nici el.”

 

Infernul

Una din părţile trilogiei cele mai citite a literaturii mondiale, care arată modul în care Dante (autorul) călătoreşte în trei lumi. Iad, Purgatoriu şi Cerul în cele din urmă. Această carte este un clasic a tuturor timpurilor şi una dintre cele mai reprezentative cărţi ale literaturii italiene a timpului.

Puțini oameni au reușit să citească întreaga trilogie,  deoarece, în principiu poemele, deseori sunt foarte dificil de parcurs și înțeles, pe alocuri lectura devenind greoaie, iar pentru a ajunge la cer… devine plictisitor. Cea mai bună parte este în mod evident Infernul, de aceea am trecut-o pe lista mea.

Infernul – Dante Alighieri o gasiti in sectiunea RAO Clasic.

Luna nouă – Stephenie Meyer

Aş reciti toată Saga Amurg. Cu toate că am văzut filmul, cartea dezvăluie o altă dimensiunie a lumilor protagoniştilor, zbuciumul interior şi sacrificiul în numele dragostei. Luna nouă – Stephenie Meyer – este cea mai bună din toată seria si o gasiti la sectiunea fantasy.

Pentru Bella Swan, Edward Cullen este cel mai important lucru din viaţă sa. Dar dragostea cu un vampir este mai periculoasă decât orice lucru pe care Bella şi l-ar fi putut imagina vreodată. Edward a salvat-o deja din ghearele unui vampir, dar acum relaţia lor îndrăzneaţă, ameninţă lumile din care fac parte.

Curând îşi vor da seama că problemele lor sunt doar începutul a ceva mai presus de ei…

Fiecare familie este diferită. De Crăciun, în fiecare casă există diferite tradiții și moduri diferite de a petrece timpul împreună, la noi în casă se citește, se râde, se cantă colinde și se povestesc cărțile RAO pe care le citim…

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2016.