Un lung drum spre o planetă mică și furioasă, recenzie

Un lung drum spre o planetă mică și furioasă
Share the joy
  • 19
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Un lung drum spre o planetă mică și furioasă, recenzie carte

Dragii mei cititori, astăzi vă vorbesc despre o nouă carte de la Editura Herg Benet, total diferită de primele cărți primite de la ei și de care ți-am povestit deja.

Un lung drum spre o planetă mică și furioasă” scrisă de Becky Chambers, a fost nominalizată la premiul Arthur C. Clarke Award acordat pentru cel mai bun roman Science Fiction. Volumul și povestea dintre coperțile sale, a ajuns să fie apreciate printr-o întâmplare. Autoarea s-a oprit din scris înainte de ultimele capitote, aruncând manuscrisul într-un sertar, dar sub presiunile prietenilor și al familiei încheie cartea, care este publicată într-un program de cultură ajungând astfel în librarii.

La început “Un lung drum spre o planetă mică și furioasă” a trecut neobservată, asta până când un editor a cumpărat dreptul de a publica în Marea Britanie și SUA, unde a cucerit rapid pe adepții genului.

Un lung drum spre o planetă mică și furioasă” este o carte care mi-a plăcut foarte mult. După ce am rămas impresionată citind câteva distopii de la aceeași editură, iată-mă în față unui volum cu o poveste excepțională.

Un lung drum spre o planetă mică și furioasă

Autor: Becky Chambers
Gen: Science Fiction
Traducator: Alexandru Voicescu

Atunci când Rosemary Harper se alătură echipajului de pe Wayfarer, așteptările nu îi sunt foarte mari. Dincolo de peticele pe care ar trebui să le capete cât mai curând, Wayfarer este o navă măruntă, aparent liniștită, rătăcită în birocrația megacorporațiilor și, cel mai important, potrivită pentru ca Rosemary să se distanțeze de problemele din trecut. Iar personalitățile atât de distincte și rasele atât de diverse ale noilor săi colegi (de la excesiv de amabila Sissix, la Kizzy și Jenks, perechea nedespărțită de tehnicieni ce cârpesc măruntaiele navei) pot fi în același timp și motiv pentru certuri haotice, și baza unor noi prietenii care ar fi părut imposibil de legat. Una peste alta – locul perfect pentru ea.

Un lung drum spre o planetă mică și furioasă

Autoarea ia un subiect banal și simplu, apoi cumva, reușește să îl transforme într-o poveste captivantă cu o navă spațială și un echipaj simpatic ce se ocupă de crearea tunelurilor interstelare pentru a facilita tranzitul navelor între sisteme planetare și între galaxii.

Echipajul navei Wayfarer este compus din trei oameni și trei specii, care conviețuiesc alături de un AI (Artificial Intelligence) ce are sentimente și trăiri umane, fiind legat într-un mod straniu de nava spațială. Ulterior li se mai alătură un bărbat care se îmbarcă de pe Marte.

Într-o zi primesc cel mai bun job din toată cariera lor: să construiască un tunel spre o planetă unde trăiește izolat de restul civilizațiilor stelare, o specie de extratereștri. Cei mai bătrâni din univers, Toremi duc războaie între ei cu mult înainte de apariția dinozaurilor pe pământ.

Totul până ce Ashby, nobilul căpitan, acceptă comisionarea unei lucrări extrem de profitabile: construirea unui tunel hiperspațial către o planetă îndepărtată. Oportunitatea le-ar asigura tuturor independența financiară, asta dacă ar putea supraviețui lungului și primejdiosului drum prin galaxia marcată de o pace fragilă.

Cartea nu are foarte mult suspans sau acțiune care să te țină cu sufletul la gură, însă povestea este ticluită într-un mod care te face curios și te surprinzi dând pagina pentru a vedea ce se întâmplă mai departe.

Şi cum să îți stăpânești curiozitatea când afli că Pământul a fost distrus și oamenii au pornit în exod alte locuri. Ei sunt convinși că războaiele s-au încheiat pe planetă și de aceea sunt extrem de pacifiști, dar oare aceasta ii va primi cu bratele deschise?

Relațiile sentimentale între diferite specii, amestecate cu umor cu paragrafe pacifiste și ecologiste și chiar un pic de știință, transformă acest volum într-o lectură interesantă pentru o seară liniștită.

Autoarea nu te lasă să te plictisești alternând capitole cu ritm alert, cu faze liniștite, pentru a imprima cititorului senzația că se află în mijlocul acțiunii, că simte pacea și liniștea unei zile, frica dintr-un moment de pericol sau tensiunea de a nu ști dacă va scapă cu viață, alături de echipajul de pe Wayfare.

Becky Chambers știe cum să-și folosească resursele foarte bine, personajele sunt foarte bine construite, unice, cu propriile vieți și propriul fel de a fi. Transformă întâmplări de necrezut în situații palpabile, un lucru demn de remarcat pentru că ne confruntăm cu un univers imposibil. Cu o imaginație dincolo de limită, detaliază genial fiecare rasă, atribuindu-i caracteristici generale individualizând apoi aspecte bine definite pentru fiecare membru. În carte nu există două ființe egale, fiecare e unic în felul său si ce mi s-a parut surprinzator, conflictele par a fi aplanate prin discuții și negocieri.

Îți garantez ca este aproape imposibil să nu îndrăgești echipajul de pe Wayfarer. Ce spui, vrei sa pornești alături de ei într-“Un lung drum spre o planetă mică și furioasă” ?

  • 19
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

2 Comments on "Un lung drum spre o planetă mică și furioasă, recenzie"

  1. Cu toate ca nu-mi plac cartile SF aceasta cartea cred ca imi va place.

  2. Multumim pentru recenzie.

Leave a comment

Your email address will not be published.


*