Povestea neştiută a unei ştampile Colop

Share the joy
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Scribul toarnă ceara fierbinte cu miros apăsător de răşină pe nodul sfoarei de cânepă trecută peste mijlocul sulului de pergament. Îşi scoate inelul de pe deget şi îl priveşte tăcut la lumina lumânării, îl presează peste sigiliu  şi zâmbeşte satisfăcut. Işi făcuse treaba. Aşează apoi inelul pe micul trunchi de lemn şi îl striveşte cu ciocanul. Mătură cu dosul palmei resturile pe podea , îşi trage palăria de fetru pe ochi şi îşi îndeasă cu un oftat prelung, pergamentul în tolbă, lângă celelalte. Suflă în flacăra lumânării şi iese trântind uşa grea de lemn, în urma lui, dispărând în noapte…

Dimineaţă copilul mezin al menajerei găseşte resturile inelului de argint şi câteva zile mai tărziu acestea plătesc o datorie cămătarului din târg…

Trec anii şi într-o dimineaţă de toamnă târzie, cămătarul este închis şi toate lucrurile sale confiscate. Bunurile lui au fost scoase la licitaţie, iar bijuteriile stricate, resturile de monezi şi alte podoabe de metal au fost trimise la topitorie şi au fost transformate în poansoane pentru bătut medalii şi ştanţat pielea în atelierele tăbăcarilor înstăriţi.

Pe când se băteau medaliile aniversare pentru acel regat, unul din poansoane se strică şi un lucrător îl transformă în daltă pentru cioplit lemnul şi o oferă fiului său să-şi sculpteze jucării. Daltă care in cele din urmă ajunge în ”gura” unui plug şi pierdută în timp ce grava pământul bătătorit, se întoarce la topitorie… Aici , din gene străvechi ale unui inel cu cu pecete de scrib, iau naştere piese metalice pentru ştampilele Colop.

Şi iată-mă cea mai mică şi draguţă datieră. Am zilele-n sânge, le număr … le stampila-momentului_colop_superblogscriu… Vreau să le spun tuturor când… e astazi … va fi mâine sau a fost ieri…

Îmi place să lucrez la poştă când vine vreme sărbătorilor de iarnă, să număr zilele până când colindele răsună şi aerul se umple de miros de cetină şi scorţişoară.

Ador să stau la bibliotecă, sunt o ştampilă căreia îi place să citească mult. Cunosc o grămadă de oameni care adoră lectura, la fel ca şi mine. Întotdeauna le aduc aminte când trebuie să returneze cartea.

Stăpâna mea adoră tot ce înseamnă personalizare. Îi place să stampileze tot ce ii iese in cale. Tricouri, colete, plicuri, ghete şi poşete, ambalaje alimentare ca să nu mai caute data de expirare, obiecte din plastic sau metal şi multe altele. Mai are şi alte ştampile, la fel de drăguţe ca mine. Le-a comandat pe toate pe colop.ro.

colop

 

Iată cum din cele mai vechi timpuri, nobilii mei strămoşi au personalizat tot felul de lucruri, de la acte oficiale, la obiecte personale. Acum a venit rândul meu să va spun ce zi e astăzi. Ador să fiu datieră.

Articol participant la SuperBlog 2015. Proba 3.

 

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

1 Trackbacks & Pingbacks

  1. SuperBlog | Proba 3. Ce fel de ştampilă eşti tu?

Leave a comment

Your email address will not be published.


*