Recenzie „Mai las-o moale cu fantomele” de Megan Crewe

Se întâmplă uneori să aleg o carte după copertă. Nu știu… am un feeling ca o scânteie și fără să citesc recomandările îmi spun că „această carte va fi pe placul meu”. Așa s-a întâmplat și cu volumul scris de Megan Crewe, prima carte citită de mine de această autoare.

Coperta m-a atras din prima clipă și cu toate că aveam posibilitatea să aleg și alte cărți, tot la aceasta m-am oprit. Poveste este destul de bună. Stilul autoarei m-a surprins și deși tema fantomelor nu este foarte originală, mi-a plăcut foarte mult această poveste.

Început este plin de fraze sarcastice și sentimente suprapuse. Cuvintele curg fluid și agil pentru a facilita lectura și pentru a contura o poveste minunată, plină de sentimente.

Iar fantomele… ei bine, fantomele nu sunt din cele rele care te fac încremenești de frică. Sunt fantome care doresc tot ce este mai bun pentru ființele pe care le-au lăsat în urmă.

Mai las-o moale cu fantomele de Megan Crewe

Principalii protagoniști ai cărții Mai las-o moale cu fantomele sunt: Cass și Tim. La început ii percepem ca două personaje total opuse, care nu au niciodată timp de ei din cauza circumstanțelor vieții pe care o au. Ba chiar am crezut ca din cauza ca sunt atât de diferiți. intre ei se va aprinde un foc și în carte va intra și un strop de romantism.

Dar totul rămâne la stadiul de prietenie și Tim ajunge lângă Cass din dorința de a o contacta pe mama sa care tocmai murise.

Cass este o fată minunată, curajoasă, ușor sarcastică, nu se teme de nimeni și nimic și este complet indiferentă la tot ceea ce se întâmplă în jurul ei. Este un personaj minunat, complex, carismatic care îți intră la suflet și care îți creează un amalgam de sentimente de tandrețe și compasiune.

Datorită simpatiei și nehotărârii, speranțelor și dezamăgirilor lui Tim și acest personaj devine un mulaj asemănător cu Cass care pur și simplu ți se lipește de suflet. Tim este și el un băiat dulce și sensibil, care plânge de pierderea mamei sale și de singurătate, măcinat de certitudinea de a avea prieteni pe care nu îi cunoaște.

Cele două persoane inventate de Crewe nu au fost niciodată tratate bine de viață, dar împreună vor realiza lucruri grozave.

Apoi găsim personaje secundare, cum ar fi: Paige, sora protagonistului, Matti un baiat întotdeauna răutăcios, Danielle, fosta prietenă a lui Cass și doamna Reed.

Mi-au plăcut foarte mult fantomele poveștii. Paige a fost o soră mai mare absolută… chiar și când era moartă. Un alt favorit a fost Norris… un personaj atât de colorat.

Paige atrage atenția. Este sora fantomă care își poartă moartea ca pe o haină în care încearcă să o protejeze pe Cass. Paige este amabilă, bună, înțelegătoare … sora mai mare pe care vrem să o avem cu toții, dacă nu este moartă desigur.

„O poveste dinamica ce te captiveaza intr-un mod cat se poate de original.” – BCCB

Adesea găsesc că autorii adaugă detalii inutile în poveste doar pentru a face mai întortocheată și interesantă, dar Megan Crewe nu numai că a avut motive pentru fiecare detaliu, ci totul a fost încheiat într-un final magistral.

Finalul din Mai las-o moale cu fantomele… este demn de o poveste de acest calibru. Autoarea a reușit să îmbine perfect paranormalul cu realul și să creeze o poveste excelentă, care atrage atenția și subjugă deopotrivă. În cele din urmă voi spune că mi-ar plăcea să știu că va apărea și o continuare a poveștii și între Tim și Cass se va țese ceva.

Volumul îl găsiți pe corint.ro, alături de alte titluri la fel de interesante.